Ipocritul isihastru

Pret de doar doua minute, pe 1 iunie am privit la copiii care zamisleau desene pe asfalt. Numai doua minute. Asta m-a inspaimantat. Nu mai avem timp sa admiram inocenta, lumea cealalta, diferita de a noastra, a ipocritilor de serviciu ai fiintarii. In vreme ce ma retrageam, un ins a aruncat in aer, strigand: „De ce nu vine aici hotul de buzunare, ca sa va vada?” Era ceva spontan. Am priceput ca se referea la Presedintele Basescu, la Marele Ipocrit al natiei. Apoi, o stire de pe HotNews mi-a deschis ochii asupra unei atitudini prezidentiale de las: Presedintele a renuntat la obiceiul de a declara Ziua Portilor Deschise pentru Palatul Cotroceni, in luna mai. Un analist care nu este intotdeauna aplaudac de moguli zice ca Presedintelui i-a fost teama ca nu cumva Ziua Portilor Deschise sa se transforme intr-o revolta. Chiar cred in ipoteza asta. Omul care nu pierdea niciun prilej de a face baie electorala de multime, ba chiar reinventa tot felul de sarbatori pentru asta, a devenit un isihastru ipocrit. Dar nu-si petrece vremea, aidoma isihastrilor autentici, in post si rugaciuni, ci, asemenea unui fariseu, pune la cale noi scenarii politice nenorocite. Zice-se ca a amanat Ziua Portilor Deschise pentru toamna, atunci cand va fi ultimul hram al Manastirii Cotroceni. O noua strategie a lasitatii. Atunci va fi permis accesul catorva credinciosi, multi dintre acestia fiind, cu siguranta, sepepisti travestiti in adoratori ai Domnului. Iar daca vreunul dintre netravestiti va ridica glas impotriva Marelui Ipocrit, chiar in ograda sa, se va spune ca a fost vorba despre unul cu mintile ratacite. Tot pe 1 iunie, lumea a fost frumos ravasita de gestul Presedintelui Germaniei, Horst Koehler. Acesta nu a fost acuzat de afaceri necurate, de vanzarea flotei, de colaborarea cu Securitatea lor, de amor libidinos si public, de fariseism electoral, de rasism, ci de faptul ca a oferit concetatenilor o declaratie nepotrivita pe tema politicii externe. In consecinta, Horst Koehler, o fiinta cu bun simt, si-a prezentat demisia. Imaginati-vi-l pe Traian Basescu facand acest gest… Asa ceva nu este posibil nici intr-un scenariu SF. Si tot pe 1 iunie, brodand pe tema unui interesant editorial publicat intr-un cotidian national de catre Liviu Antonesei, ii spuneam cunoscutului disident ca, in ianuarie – pariez pe asta – vor urma alte masuri pentru a eroiza curba de sacrificiu a populatiei. Textual, universitarul iesean imi spunea: „Aceasta este versiunea optimista”. Ca argument, mi-a trimis statistici cu titluri semnificative: „Grecia – comparatii inutile”, „Pensia medie lunara in Europa”, „Datoria publica in Europa”. Traian Basescu, primul hot de buzunare al natiei, si-a asumat, ca prim-ministru, masurile pentru actuala curba de sacrificiu. Firesc ar fi ca previzibilul insucces sa fie urmat de demisia sa de onoare. Dar care onoare? Baricadat ca un las intre zidurile Cotroceniului, va continua sa ne bombardeze cu minciuni, va recunoaste apoi ca era beat cand le-a debitat, va debita altele si tot asa… Sunt suparat pe Presedintele meu, pentru ca, intr-un rand, l-am votat. Din cauza aceasta, privind cateva clipe la copiii aceia minunati, m-am simtit vinovat fata de ei. Sa-ti fie rusine, domnule Presedinte! M-ai facut sa rosesc in fata copiilor…