Daca ne lamentam mereu ca tot lucruri rele se intampla, ar trebui si sa ne intrebam – vorba unui poet – “de ce florile plang, cand sunt frante”, de ce “nori de gheata” ne cuprind sufletul atunci cand ne parasesc oameni ce pana mai ieri ne dadeau multa incredere si-i veneram pentru tot ceea ce au facut? Asa ne-a parasit la Onesti inginerul Gheorghe Munteanu, cel care “s-a descoperit pe sine inca din tinerete” si a realizat cele mai frumoase icoane din fire de pai… “Sufletul este o scanteie divina dar el, Gh. Munteanu si-a deschis darul, facand icoane cu chipul si asemanarea lui Dumnezeu, a Mantuitorului Hristos, a Maicii Domnului si a multor sfinti… Chipul lui Dumnezeu este pastrat mai mult in fiinta… Trebuie sa fim oameni spirituali si sa descoperim ce este frumos in sufletele noastre, asemeni acestei personalitati a Onestiului!”- spunea parintele Ioan Tudor la inmormantarea ing. Gheorghe Munteanu. Si tot la Onesti, in acest frumos oras asezat la confluenta a patru rauri, in ultima vreme au mai pasit pe calea vesniciei ingineri ce au tinut aprinsa aici “flacara petrochimiei” dar si un “nume mare” al medicinei, care a salvat, prin diagnosticele date, sute si sute de oameni – dr. Andrei Galaczi, un mare caracter si un om deosebit, un adevarat profesionist. El isi doarme somnul de veci in localitatea harghiteana Lunca de Jos… In mandrul Ardeal a plecat dintre noi o personalitate de referinta in mass-media locala si regionala, Ilie Calian, membru fondator al Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania, un adevarat lider de opinie. El s-a nascut la Bucuresti pe 9 decembrie 1942 intr-o familie de refugiati ardeleni si si-a dedicat intrega sa activitate presei (in 1990 devine redactor sef al ziarului Adevarul de Cluj, care din 2007 apare sub numele de Faclia de Cluj). Iata unul din ultimele sale articole, “ce respira aerul lunii mai”, in care regretatul jurnalist clujean ne aduce mai aproape problemele internationale: «Nu pot sa nu ma gandesc la o posibila relatie intre terorismul actual si “politica corecta” a tolerantei si multiculturalismului – inteles intr-un anumit fel de “intelighentia” de cabinet – de universitari, filosofi si eseisti – occidentali, care nu prea cunosteau realitatile, decat cel mult din “bibliografie”. Asta venea pe urma unei vechi istorii a Europei occidentale, o istorie a unei lumi care devenise stapana colonialista a lumii si care, pe de o parte, a pastrat, in adincul mentalitatii colective, sentimentul de superioritate absoluta asupra “celorlalti” (din colonii, ca si din “curtea din spate a Europei”), iar pe de alta parte, generatia de intelectuali umanisti le sadea un anumit sentiment de jena, daca nu chiar de vinovatie, fata de cite suferinte a provocat Europa occidentala altor entitati rasiale, etnice si religioase. Dar asta nu poate explica valul de terorism din ultimele decenii. Nu ma refer la felurite “celule” asa-zis revolutionare sustinute pe criterii ideologice in Razboiul Rece. Ma gandesc exclusiv la ofensiva extremismului islamic si nu pot sa nu constat un fapt, asupra caruia va trebui sa meditam cu toata seriozitatea: niciunul dintre regimurile “nationaliste” musulmane (ca erau tari arabe, ca era Iranul Persic), sprijinite direct sau indirect de URSS si tarile socialiste, nu a cultivat extremismul islamic. Nationalismul lor insemna constituirea unor state puternice si cat de cat independente fata de fostele metropole colonialiste. E adevarat, toate acele tari aveau mari rezerve de hidrocarburi si felurite minerale foarte utile industriei moderne. Iar politica lor nationalista limita accesul nestingherit al marilor trusturi supranationale la aceste rezerve. Repet: exclusivismul religios, extremismul islamic, era tinut in frau de catre regimuri “forte”,care doreau sa constituie state-natiuni puternice si independente. Nu cumva aici este cheia problemei? Comentatori politici americani si vest-europeni, necontestati in privinta calitatii (si cantitatii) informatiei, afirma deschis ca, de fapt, cei care au tulburat Orientul Apropiat – de unde vin toate necazurile extremismului islamic – au fost exact americanii si vest-europenii, care au pus la cale darimarea statelor nationale din spatiul musulman (inclusiv Iranul), cu doua scopuri. Primul a fost stimulat de doctrina Wolfowitz, de a nu mai accepta refacerea puterii Rusiei post-sovietice pana la un nivel la care sa-i permita acesteia sa fie un rival, chiar usor vincibil, retezandu-i orice start de imputerire. Pe de alta parte, si mult mai concret si mai turbulent din punct de vedere strategic, dorinta marilor entitati economice si financiare de a pune mina pe tot ce se poate nu doar din fostul sistem economic comunist, dar si din tarile zise ale Lumii a Treia sau Neangajate.
Lozinca ideologica – pe care multi oameni au inghitit-o pe nemestecate si o mai inghit si azi (in Estul fost comunist, ca si in Orientul Apropiat) – este lupta pentru drepturile omului si instaurarea democratiei, dupa riguroase reguli occidentale. Ca ar urma sa se aplice in alte lumi, alte civilizatii, alte moduri de gindire, de organizare sociala, familiala, economica etc. – asta nu conteaza pentru fauritorii de lozinci. Important este ca ele sa fie crezute pe moment. (Asa cum bunicii si parintii nostri credeau ca “Vin americanii!”, fara sa stie ca americanii si englezii ne vindusera lui Stalin. ) Asa s-au pus la cale si au fost platite cu bani grei asa-zisele “revolutii colorate” din Romania, Ucraina, Georgia si Serbia si revolutiile din “Primavara ara-ba”, care au distrus toate statele din Nordul Mediteranei si, macar par-tial (geografic vorbind), din Orientul Apropiat. Asadar – banii! Iar aceasta formidabila terorizare a Europei occidentale se face, credeti, doar pe ochi frumosi? Or, cum ni se spu-ne, pe baza fanatizarii unor tineri care vor sa ajunga in raiul mahome-dan, ca sa se bucure de favorurile a 60 de fecioare?! Nu zic ca nu exista un proces sistematic de fanatizare. Numai ca, de la fanatizarea unor tineri pina la organizarea unor ample actiuni teroriste este nevoie de inca ceva. De bani. De foarte multi bani. Argumentul ca, acum, ISIS a pus mina pe petrolul din zona de nord-vest (kurda) a Irakului si obtine bani de acolo nu este suficient. Pina aici cu ce bani si-a cumparat armament, si-a platit instructia fanaticilor si toata sustinerea logistica?! Banii acestia au venit de undeva. In primul rand, din anumite tari arabe, cocolosite de occident. Dar, dincolo de anumite tari si regimuri mai, sa le zicem, dusmanoase, nu cumva exista si alte surse?! Va propun sa va ganditi la un fapt simplu: sumele imense obtinute din petrol de catre anumite dinastii arabe de tip feudal se afla undeva – in banci, in actiuni la anumite firme (de armament, de aparatura electrica si cibernetica, de otelarii si industrie chimica, de automobile s.a.). Nu cumva s-ar putea sa existe si o “normala” conlucrare intre asociatii principali ai anumitor firme?! (Firme care, evident, au o puternica influenta asupra politicii marilor puteri si care isi doresc sa “intre” in state sfarimate, in care sa ia cat mai multe halci “privatizate” din fostele economii de stat.) Va rog sa va mai ganditi inca o data nu doar la cei care dau direct banii pentru sustinerea terorismului islamic, dar si la cei care-i dau indirect sau ii gireaza cu ingaduinta.»
