Luni, 1 august: Prima noutate adusa de Editia a IV a a Caravanei Filmului Romanesc la Onesti este schimbarea locului de desfasurare. Organizatorii au renuntat la Piata Primariei, expusa zgomotului stradal, plimbaretilor de ocazie, nemultumirilor unor locatari deranjati de sonorul filmelor, etc. Locul ales, in Parcul Municipal, Langa Roata, s-a metamorfozat intr-o veritabila gradina de vara, asa cum Onestiul ar merita sa aiba una. In acest placut ambient apar doua personaje dragi publicului, Rodica Busu si Mihai Orasanu, principalii organizatori. Simpla lor prezenta face sa ma simt cuprins de dulcele val emotional din preajma Pomului de Craciun: ni se pregateste ceva bun! Prof. univ. dr. Laurentiu Damian vorbeste aproape patetic despre marele regizor Sergiu Nicolaescu si ne sugereaza cateva modalitati prin care putem intelege mai bine filmul. Fiind prima pelicula proiectata,poarta, desigur, titlul “Noi, cei din linia intai”, de «linia intai» fiind si actorii rolurilor principale: Ion Besoiu, Mircea Albulescu, Valentin Uritescu si altii. O poveste despre razboi si pace, despre jertfa si eroism, fara fanfaronada si note patriotarde. Comportament remarcabil al trupelor romanesti care aduc linistea intr-o Budapesta isterizata de comunism, chiar daca istoria s-a scris o vreme altfel. Este prezent printre noi si marele regizor Serban Marinescu, presedintele unor inalte foruri cinematografice (SARA, DACIN). Public entuziast, dornic de filme romanesti clasice, in seara aceasta preponderent masculin. Cineva povesteste o anecdota cu mireasa, care i-a pus alesului ei doua conditii: sa nu-i povesteasca niciodata despre armata si despre fotbal!
Marti 2 august: La Conferinta de presa de la Primaria Onesti, la care au participat Laurentiu Damian, Serban Marinescu si intarziatul (pentru ca a venit cu motocicleta de la Bucuresti si a fost surprins de ploaie) Bogdan Stanoievici, apare si ecoul sesizarii pe care a facut-o “Onesti Expres” la editia trecuta, dezvaluind nemultumirea unor spectatori care au trait un sentiment de frustrare neavand prilejul de a se intalni direct, de a dialoga cu invitatii. Acum se stabileste ca inainte de proiectie cu o ora, sa se realizeze acest deziderat. Foarte prompt, cu profesionalism de invidiat, “Exclusiv TV Onesti” pune inregistrarea cu conferinta de presa pe retelele de socializare.
Seara descifram “Secretul lui Bachus”, comedie exceptionala realizata de Geo Saizescu, prezentata (cu caldura) de Bogdan Stanoievici si cu competenta profesorala de Laurentiu Damian. Daca este adevarat ca un zambet prelungeste viata cu trei secunde, atunci filmul lui Geo Saizescu ne daruieste cateva ore. Tipologii diverse, caricaturale, scene de umor variind de la ironie la macabru, lovituri de teatru, limbaj de cartier, colorat (laitmotivul “chestii, treburi, socoteli”) fac asistenta sa rada in hohote , chiar daca sau tocmai pentru ca fenomenul coruptiei, biciuit in film, actioneaza astazi si mai abitir. Actorii (si numar vreo 12 nume stelare) se angreneaza parca intr-o veritabila competitie, fara castigator desigur, sau poate castigatorul este in sala. Ca si Hitchcock, Geo Saizescu isi rezerva si el un rolisor, interpretandu-l la inaltimea exigentelor impuse de elita.
Miercuri 3 august: Nici urma de dialog cu publicul. Ce pacat ca n-am sustinut propunerea, de la conferinta de presa, a lui Serban Marinescu: “Dimineata, pe la ora 10, la o cafea…” Ma plimb pret de 60 de minute in jurul scaunelor urmarind absent preparativele (ridicarea ecranului gonflabil, postarea reflectoarelor, etc). In fine, Laurentiu Damian anunta prezenta regizorului Catalin Mitulescu si a actritei Anda Condeescu, carora le face stralucitoare portretizari. Mitulescu a debutat cu filme documentare obtinand si un “Palme d Or”, apoi si-a castigat notorietatea prin peliculele “Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii?” si “Loverboy”. Anda Condeescu e cunoscuta publicului prin rolul jucat in filmul “Eu cand vreau sa fluier, fluier!” Tandemul se adreseaza foarte laconic celor prezenti… Actrita, la fel de fermecatoare, cum apare pe coperta ultimului numar al revistei “Psihologia”, mentioneaza ca a avut prilejul de a realiza ceva special intr-o spumoasa comedie iar regizorul ne ureaza “vizionare placuta” si punct! Ca sa umple vidul Laurentiu Damian reintervine caracterizand filmul “Dincolo de calea ferata” o poveste cinematografica menita sa abordeze probleme de viata, dragoste, iubire, incredere – lucruri esentiale pentru un cuplu, pentru o familie. Ceea ce urmeaza nu are darul de a ne convinge. Apar imagini de pe o terasa de la Portile de Fier, unde insa personajele glasuiesc in italiana, cu subtitrare in limba engleza. Tarziu ne dam seama ca este vorba de un roman care lucreaza in Peninsula si cere permisiunea de a se intoarce acasa pentru o saptamana. Mai departe, evenimentele banale sunt filmate cu incetinitorul. Un pusti doarme sanatos si continuu in taxi, in brate, in pat, in vreme ce parintii se contempla, se destainuie, se cearta, se impaca, se despart calatorind in lumi tixite de ciudatenii. Personajele vorbesc rar si putin, dar nu ne dau sugestia ca gandesc mult si profund. Replicile cenusii se succed cu viteza melcului, minute intregi sunt umplute cu banalitati (controlul buletinelor in autobuz). Filmul trece de jumatate fara sa fi comunicat nimic, pustiul doarme sanatos si profund iar spectatorul picoteste si el, gata sa depuna armele!
Joi, vineri, sambata…
Joi 4 august: In acelasi ton incepe si filmul din aceasta seara – “Concert”, cu mult zgomot pentru nimic, adica exploatand glume si glumite menite sa flageleze tendentios si gratuit tarele comunismului, mercantilismul evreilor sau hibele “sufletului slav”. Totul pana la “concert”. Odata cu primul sunet al viorii, ambianta se schimba total. Scene duioase ori cutremuratoare, jocuri de priviri mai semnificative decat vorbele se imperecheaza magistral cu vesnicia muzicii lui Ceaikovski. Ecranul si sala se armonizeaza intr-o unica respiratie, ridicandu-se la starea de gratie generata de sincretismul artelor. Sunet si culoare, limbaj non- verbal, triumf al splendorii. Publicul aplauda ca la Opera sau la Ateneu. A fost mai mult decat un concert. Un «party» sentimental, de la care unii pleaca zambind nostalgic, altii cu o lacrima in coltul ochiului, cum bine ne prevenise in preambul doamna Rodica Busu. Cate un neofit intreaba ce legatura poate avea distributia actorilor straini cu filmul romanesc. Afla, placut surprins ca orchestratorul, marele dirijor din off al minunatului concert, care, pentru o ora, ne-a ridicat in tarii este regizorul Radu Mihaileanu.
Vineri, 5 august: Seara trista. Dorel Visan, Serban Marinescu si Bogdan Ficeac s-au asezat in ultimul rand si raman simpli spectatori pastrandu-si energiile pana maine seara, cand urmeaza sa soseasca si Draga Olteanu Matei. Filmul prim, “O poveste de dragoste, Lindenfield” transfigureaza poetic , pe un fond sonor bine ales in care, cu placere descopar acorduri din muzica lui Doru Stanculescu, drama a doua personaje care au suportat avatarurile secolului XX. Sub bagheta lui Radu Gabrea, Victor Rebengiuc (genial ca intotdeauna, lasand impresia ca resursele de talent i-au ramas intacte la nivelul sublimului rol din “Padurea Spanzuratilor”) si Valeria Cocias (reusind sa se ridice la inaltimea partenerului) intruchipeaza doi batrani care au parcurs drumuri diferite de existenta, ajungand la concluzia ca daca banii nu aduc fericirea, in schimb fericirea aduce bani, insa prea tarziu. Trairile se condenseaza in cuceritoare efluvii, nostalgia se inoculeaza persuasiv, o suferinta dulce – amara calmeaza revolta. O poveste despre nedreptate, despre cruzimea timpului si a timpurilor, despre zadarnicia gestului reparator. Nimeni nu a trait insa a doua oara decat in filmul ce ruleaza pe fictivul nostru ecran interior.
Sambata, 6 august: Seara de varf, afluenta impresionanta de public, generozitate din partea celor care iau cuvantul. Actorul Dorel Visan considera ca fenomenul Caravana Filmului Romanesc este un lucru minunat, tinand cont ca traim intr-o lume care se degradeaza cu fiecare clipa (nu numai Romania ci lumea in ansamblul ei). Omul este tot mai putin om, fie si numai din doua motive. Primul este intelegerea gresita a notiunii de libertate. Libertatea nu inseamna sa faci ce vrei, ci, mai ales, ce trebuie. In al doilea rand, omul si-a parasit credinta in Dumnezeu. Fara Dumnezeu, omul nu este nimic. Dumnezeu reprezinta o frana benefica, o cale spre integritatea morala. Omul actual nu se mai teme de nimic, nici chiar de catuse, caci stie ca va scapa de ele chiar a doua zi dupa arestare. Nu ne mai punem intrebari de genul “cine suntem? incotro ne indreptam?” Contemplam cu durere o generatie lipsita de educatia sanatoasa a bunicilor si a parintilor. Este usor sa fii mizerabil. Nu trebuie sa renunti la nimic. Greu este sa fii cinstit, sa faci sacrificii. Filmul “Ticalosii” se vrea o oglinda in acest sens. Din pacate multi dintre actori au plecat dintre noi:Stefan Iordache, Gheorghe Dinica… Si nu vine nimeni sa-i inlocuiasca. Si aceasta pierdere actioneaza in toate domeniile. Specialisti de valoare mor sau se duc pe alte taramuri sa contribuie la prosperitatea altora. Sunt si lucruri bune in tara asta – precizeaza Dorel Visan. “Am vizitat Salina Targu Ocna, unde am intalnit oameni minunati si statiunea Slanic Moldova , exceptionala prin pitoresc si dotare”.
Serban Marinescu declara ca nu este firesc faptul ca un regizor sa vorbeasca despre filmul sau. Firesc este mai degraba invers: filmul sa vorbeasca despre regizor. Cand a terminat “Ticalosii” filmul parea mai degraba stiintifico-fantastic. Politicienii ne manipulau, ne minteau, furau si viata mergea inainte. Este penibil ca pelicula sa capete azi noi valente. Serban Marinescu prefera sa vorbeasca despre al doilea film al serii, “Kira Kiralina”, realizat de un mare regizor, Dan Pita, cel care, in anii 70 a initiat noul val in cinematografia nationala. Capodopera sa “Nunta de piatra” sta la loc de cinste in Muzeul Artei Cinematografice din New York. “Kira Kiralina” , pelicula inspirata din proza lui Panait Istrati, reprezinta un omagiu adus celei de-a 7 a arte de un regizor legendar si de un actor plurivalent, Florin Zamfirescu. In incheiere Serban Marinescu isi comunica sentimentul de amaraciune ca actrita Draga Olteanu Matei din motive de sanatate nu s-a putut deplasa de la Piatra Neamt la Onesti, unde, la fiecare editie, s-a simtit inconjurata cu dragoste, respect si caldura. Crede insa ca “draga doamna Draga” va fi o prezenta sigura anul viitor.
Duminica 7 august: Onesteanca Rodica Lazar isi incepe discursul prin cuvinte frumoase despre orasul natal, despre Colegiul Sportiv “Nadia Comaneci”, despre doamna diriginta Valeria Soucaliuc, prezenta la proiectia filmului “Carmen”. Imi inchipui ce simte doamna profesoara care a “uneltit” impreuna cu eleva ei planul unei admiteri la IATC , in vreme ce parintii sperau ca fata lor sa ajunga o jurnalista de succes. Actrita declara ca este mandra de filmul “Carmen”, facut cu multa truda, cu multe dificultati, dar si cu multa pasiune si daruire. Spera ca rolul ei sa-i emotioneze pe onesteni. Regizorul Dan Nitescu, profesor la IATC chiar la Catedra de Regie film, lauda initiativa “Caravana…”, care a demonstrat ca in Romania se fac filme bune si ca exista si spectatori anume pentru acest film. Reliefeaza calitatile artistice ale Rodicai Lazar dar si pe cele de ordin moral aratand cum, in momentele dificile ale filmarii, actrita gasea resursele necesare sa traga toata echipa dupa ea. “Filmul este o poveste reala, impresionanta. Ne-am luptat cu realitatea silind-o sa se converteasca in fictiune. Ne-am ferit de stilul telenovelelor sud – americane. Am repurtat succese peste tot in lume, din Spania pana in China. Am intalnit oameni care ne-au marturisit «daa, am trait si eu asa ceva!» Veti vedea ca se poate sa fiti emotionati de un film”.
Decantat de materia monotona si nesemnificativa a scenelor inutile(microbuz, metrou, replici si gesturi banale), filmul este o poveste nespus de trista, de o tristete contrastanta cu o zi de duminica si cu aspiratiile noastre cotidiene. Banalul, din pacate, caz al unei fetite prinsa in capcana unei boli incurabile este particularizat si ridicat la rang de simbol prin jocul exceptional al Rodicai Lazar, secondata de Adrian Titieni si Maia Morgenstern, actori de mare forta sugestiva. Trama de pe ecrtan atinge coarda sensibila a spectatorului, nimeni nu lacrimeaza, dar o tacere profunda ne dovedeste ca marile dureri sunt mute. Multa, prea multa tristete, curmata de oprirea la o bariera in asteptarea unui tren a carui trecere nu se mai termina…
Ridic privirea spre coroanele maiestuoase ale arborilor proiectati pe cerul noptii de vara, peste Roata care nu se invarte niciodata. Trece sclipind un avion ducand cu el aspiratii, dezamagiri, bucurii, tristete precum filmele prezentate la Onesti de Rodica Busu si Mihai Orasanu, plasmuiri de realitate si vis, punti miraculoase peste abisul prozaicului de fiecare zi.
Prof. Aristotel Pilipauteanu
