Un interviu cu bibliotecara Veronica Boros
Reporter: In mod sigur copiii va cunosc, insa noi, adultii, mai putin. Prin urmare, cine este Veronica Boros?
Veronica Boros: Tin sa precizez ca ma numesc Veronica Maximiliana Boros si sunt de profesie bibliotecar in cadrul Colegiului National “Dimitrie Cantemir” din municipiul Onesti, de peste 18 ani de zile. Cum niciodata nu pot sa zic “gata, stau linistita” m-am implicat, de-a lungul anilor intr-o serie de activitati colaterale. In activitatea pe care o desfasor la Biblioteca “Marin Sorescu”, am initiat un atelier de creatie din anul 2005. La nivelul liceului coordonez actiuni comunitare si, poate o sa ramaneti surprinsi, dar ma implic in activitatile organizate de catre pensionarii onesteni.
Rep.: Inteleg seria de actiuni in care tinerii sunt principalii protagonisti, dar totusi de ce va implicati si in actiunile organizate de pensionari?
America”s Best Dance Crew: Top 10 Performances of All Time trailer
V.M.B.: Este foarte simplu. Prima data cand am participat la activitatile lor nu am stiut exact in ce m-am bagat, dar vazand cat de bine si atent organizate sunt evenimentele si cum pe alocuri evolutia tehnicii i-a descumpanit pe cei maia multi m-am oferit sa-i ajut eu din acest punct de vedere. Pot sa va marturisesc ca este remarcabil faptul ca la varsta lor stiu sa se bucure de viata cu atata patima.
Rep.: Sa revenim la intrebarea initiala, sa inteleg ca acestea sunt singurele activitati in care v-ati implicat?
V.M.B.: A, nu. Am organizat timp de patru ani de zile preuniversitaria, dovedind faptul ca la “Dimitrie Cantemir” nu sunt doar elevi tocilari, reusind singura sa fac fata la toate liceele din oras. As putea spune despre mine ca sunt o fire extrem de activa si cand imi propun ceva duc la bun sfarsit.
De-a lungul timpului am mai realizat ornamente florale ce au fost folosite in decorarea diverselor sali ale diferitelor activitati. Este vorba de intrunirile pensionarilor, la Biserica Sfantul Nicolae, unde am pregatit mese festive pentrua oamenii sarmani ai Onestiului.
Rep.:
Unii stiu, dar cei mai multi nu cunosc faptul ca de cativa ani dumneavoastra coordonati un grup muzical?
Cellular hd V.M.B.: Da, este adevarat. De cativa ani am initiat si coordonat o formatie vocal-instrumentala care se numeste “Tempo”. Si mai adevarat este faptul ca din componenta acestui grup fac parte si copiii mei. As putea spune ca practic a fost ideea lor, care m-a cucerit si pe mine. Cu mandrie va pot spune ca, anual, de Craciun, organizez grupul de Craciunite care colinda tot Onestiul. Asadar, nu ratam nicio institutie publica ca sa nu mai mentionam faptul ca ii colindam si pe oamenii necajiti al caror prag nu-l trec multe persoane. Trecem si-i colindam pe cei de la Centrul cu dizabilitati din localitate, copiii de la biserica si nu odata am fost solicitam sa-i colindam si administratiile situate in imediata vecinatate a municipiului de pe Trotus.
Rep.: Pe langa aceasta formatie de muzica stiu ca ati mai organizat o serie de prezentari de creatie vestimentara confectionate dintre cele mai inedite materiale. De unde va vin atatea idei?
V.M.B.: Sunteti bine informata. De cativa ani am demarat si acest proiect. V-am spus, nu sunt o fire comoda si care se multumeste sa stea pe margine si sa priveasca, ci imi place sa ma implic. Prin 2005 mi-a venit aceasta idee si cam tot de atunci, realizam creatiile cu perseverenta. Pot spune ca ideile mele m-au depasit pe mine. In prezent, am ajuns sa am peste 20 de fete care compun echipa formata din fete cu varsta cuprinsa intre 4-19 ani. Pentru mine tot ce-i nou este o provocare. Imi place ceea ce fac si o fac din placere. De exemplu, colectiile mele au fost prezentate la Festivalul International de muzica usoara pentru copii “Ti Amo” din 2007. Am ajuns si la Pro Tv, anul trecut. Nici nu mai tin minte in cate spectacole au intrat colectiile mele vestimentare.
Rep.: Care apreciati ca este una din cele mai mari realizari ale dumneavoastra. Dar cea mai mare nerealizare?
V.M.B.: Este unul si acelasi evenimente. Recent, am reusit sa intram in semifinala unui festival de mare prestigiu. Este vorba de Festivalul Mondial de Creatie in Scoli de la San Remo. Am trait clipe de bucurie enorma stiind ca am castigat in fata unor tari, in care arta si fenomenul cultural sunt cu adevarat sustinute. Bucuria nu a tinut mult afland ca trebuie sa ne descurcam, pe cont propriu, cu banii necesari transportului si cazarii. Pot spune ca am trait cea mai mare bucurie si tristete in acelasi timp. Am cerut ajutorul administratiei publice locale, prefecturii, am facut adrese catre multe fundatii, insa fara niciun folos. Singura solutie ramane sa facem un imprumut pentru a ajunge la San Remo. Este ca si cum nu am reprezenta Onestiul si Romania acolo.
A consemnat Dana LUNGU
