La Poiana Sarata au fost sarbatorite ia si costumul popular traditional

In organizarea Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului, a parohiilor ortodoxe din satele Poiana Sarata, Harja si Grozesti si a asociatiilor “Sfantu Ilie” (Poiana Sarata) si “Sfantul Voievod Stefan cel Mare” din Harja, a avut loc o manifestare inedita pentru localitatile de pe valea Oituzului. Intr-o sala de clasa a Scolii din Poiana Sarata, miercuri 24 iunie a fost sarbatorita Ziua Internationala a iei. In acest fel s-a creat cum nu se poate mai placut momentul prezentarii unei expozitii cu costume populare traditionale de pe valea Oituzului iar “mocanasii” Poianei Sarate au stralucit imbracand tinutele stramosesti ale locului, incantandu-ne si cu un frumos program artistic. Parintele Sinel Lazarel, paroh al Parohiei ortodoxe Poiana Sarata, a deschis aceasta manifestare mentionand ca “astfel putem ca sa ne aratam vrednici de toata mostenirea lasata de stramosi. Ia si costumul popular traditional au aratat identitatea noastra in aceasta zona cu influiente”. Profesorul pensionar Gheorghe Tutuianu, fost coordonator al scolilor de pe valea Trotusului, a prezentat Muzeul Etnografic din Poiana Sarata (amenajat de unul din fii satului, Ciprian N. Vranceanu si de prof. dr. de etnografie Dorinel Ichim in urma cu 10 ani) precum si mai multe amanunte despre aceasta localitate. El a mentionat: “Ne aflam in sala renovata prin sprijinul deosebit al sotilor Marian si Mariana Petrescu, in anul 2006, ei accesand un proiect prin care comunitatea locala a fost imbogatita si cu 30 de costume populare traditionale. In «cancelaria» Imperiului Austro – Ungar Satul s-a decis in 1821 infiintarea unui sat de granita iar in 1823 acesta a luat fiinta prin aducerea a 24 de familii de romani ca graniceri. Satul s-a numit Poienile Sarate (aici fiind si izvoare de apa minerala) si defrisandu-se padurea, prin venirea mai multor locuitori de la Sibiu, Brasov si din alte parti, a crescut populatia la un numar foarte mare. Principala ocupatie a oamenilor va deveni pastoritul iar ciobanii de aici au plecat in transhumanta, ajungand pana la Gurile Dunarii si in Crimeea. Acolo, odata cu venirea Marii Revolutii din 1917 li s-au confiscat oile iar o parte din ei au fost deportati in Siberia. Daca in anul 1939 numarul locuitorilor din Poiana Sarata era de 1900 acum mai locuiesc aici in jur de 200 de oameni. O sarbatoare a acestor locuri a fost «Nedeea Mocaneasca» din Ziua de Sfantul Ilie. Timp de 3 zile locuitorii din Poiana Sarata se intorceau din lume pentru a petrece «Santilia», imbracand atunci costumul popular traditional. Acesta era purtat si la nunti de catre nasi si miri iar in caz de deces atat barbatii cat si femeile erau ingropati in straiele costumului popular traditional!. Parintele Sinel Lazarel a amintit ca “astfel s-au pierdut multe din costumele nationale . Muzeul pastreaza, de jur – imprejur, obiecte ale traditiei acestor meleaguri, pentru ca sa ramana marturii. La randul nostru sa aducem «un rod bun» pentru neamul acesta, sa ii pastram traditiile! Printr-un proiect deosebit pentru aceste vremuri intentionam ca actuala cladire a scolii sa devina un centru cultural si educational. Dorim ca sa extindem activitatea acestui centru si la etajul scolii iar aici sa se adune valori ale neamului romanesc de o parte si de alta a Carpatilor. Acest centru poate fi unul al «reconcilierii» Vaii Oituzului, unde romanii au lasat atata jertfa in timpul Primului Razboi Mondial”. Parintele Ilarion Mata, presedintele Asociatiei “Sfantul Voievod Stefan cel Mare” din Harja a facut cunoscut mesajul IPS Ioachim, Arhiereul Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului, adresat acestei manifestari, ce a fost si o meditatie la semnificatia sarbatoririi traditiilor populare. Mesajul liric (cu versuri “de forta” – “In pustiu de ai putere, poti lovi stanca uscata”) dar si pilduitor al inaltului ierarh a punctat simbioza intre costumul popular traditional, sarbatoarea “Sanzienelor” (cuvant ce provine din expresia “Sanctus Die” (Duhul Sfant al lui Dumnezeu) si celebrarea religioasa a “Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava”. Un dialog deschis intre generatii s-a legat la prezentarea de catre parintele Ioan Bitir a costumelor populare traditionale din localitatile ce compun comuna Oituz. El a scos in evidenta la inceput faptul ca “ceea ce este foarte important la o iie este «croiul» (modul cum a fost croita), in Vrancea fiind camasi nationale lucrate «cu mana rasucita». De asemenea, la Casin se intalnesc ii populare cu «chirusti» (altite) dar sunt si «ii crete» la gat, ce au raspandire imn toata tara. Theodor Pallady si Nicolae Grigorescu au pictat ii traditionale romanesti iar pictorul francez Matisse a realizat un tablou in care este reprezentata o ie cu elemente de pictura neolitica!” Parintele Ioan Bitir a subliniat si “caratele” costumului popular traditional de pe valea Oituzului si a remarcat in acest sens:”Costumul barbatesc este specific tuturor barbatilor din Arcul Carpatic. La costumul popular femeiesc intalnim o rochie neagra dintr-un satin deosebit, care era adus din zona Scheilor Brasovului. Fiecare avea maiestria de a si imprima ceva particular… La Poiana Sarata, fiind «vama cea mai lesnicioasa» dintre Moldova si Transilvania, s-a inregistrat un amestec in ceea ce priveste costumul popular traditional. Daca mentionam faptul ca in anul 1900 prin vama de aici au fost trecute peste un million de oi, venind ciobani din Marginimea Sibiului (de la Tilisca, Poiana Sibiului si alte multe localitati), ca «poienarenii» plecau in transhumanta in baltile Prutului, la gurile Dunarii si chiar in Crimeea, multe «mocanite» – sa vorbim pe romaneste «mai cocoseau» cu ciobanii aflati in trecere, spunandu-le «ramai draga la noi!» Asa avem in Poiana Sarata nume venite din zona Sibiului, fiecare venind cu portul popular. In plus, cel mai apropiat targ era… Brasovul, de unde au fost aduse matase chinezeasca (de buna calitate), naframe de borangic (ce purtau fetele atunci cand intrau in randul femeilor), scurteici. Harjanii sunt veniti de la Rucar si Dragoslavele si aici si mirii se imbracau la nunta in costum popular traditional. Un obicei de Anul Nou de la Oituz, «Capra», saraca, a fost cea care a risipit multe costume populare traditionale, populatia catolica de pe aceasta vale fiind mult mai rigida, isi pastreaza acest costum in fundul lazii de zestre!”

Dialogul generatiilor

Participantii la acest dialog au evidentiat faptul ca “pe valea Oituzului costumul popular traditional arata ca tot timpul omul a trait in armonie cu natura. Ele nu au numai modele «alb – negru» ci sunt si cu clori foarte puternice, calde. Aceste costume vorbesc de traditiile omului de la munte, suparat, vitregit dar si bucuros de frumusetea unui camp plin de flori. Costumele traditionale au fost apreciate si de marele istoric Nicolae Iorga, intr-o vizita pe meleagurile oituzene”. Imbracata intr-un astfel de costum A. Toderita a facut o declaratie sublima:”Vreau sa ne pastram frumusetea acestor straie, ce s-au perpetuat in timp!” Pastratoare a multor valori ale Oituzului, pe care le are expuse intr-un muzeu, Constanta Caitar Gheoldum a facut o observatie necesara:”Convergem spre unicitate desi catrintele de pe valea Oituzului nu au fundalul de culoare la fel… Iia a calatorit cu romanii ce au plecat in strainatate si e bine sa fie prezenta si cu cantecele noastre!” Profesorul doctor etnograf Dorinel Ichim, ce a realizat Monografia comunei Glavanesti si recent a incredintat tiparului Monografia comunei Plopana (un sat targ de pe drumul Vasluiului, de la Bacau), a vorbit despre etnosul romanesc si costumul popular traditional, amintind ca “la Roma, pe Columna lui Traian si la Monumentul de la Adamclisi sunt prezente elemente de port popular”. Dorinel Ichim a mentionat despre Sfantul Ioan Botezatorul ca fiind “proorocul ce l-a botezat pe Iisus Hristos, introducand botezul – obicei ce este pastrat pana azi” si referindu-se si la semnificatia sarbatorii “Sanzienelor”, a fost evidentiat faptul ca “era un obicei ca fetele sa se spele in roua in dimineata acestei sarbatori si atunci deveneau frumoase. Fetele asteptat aceste «sanziene» ca pe «ochii din cap», aceasta fiind o sarbatoare importanta in calendarul popular.” Despre costumul popular traditional cunoscutul etnograf bacauan a afirmat:”Iia este o parte dintr-un intreg, ea fiind promovata acum ca «monument de port popular» pe intreg continentul si chiar si in lume. Ea totusi nu este bine conturata ca «iie universala». Daca Biserica de la Borzesti, ctitorita de voievodul Stefan cel Mare este in «pantheonul » universal , in Honolulu nu se poate purta iia traditionala romaneasca!” Un lucru inedit prezentat de prof. dr. etnograf Dorinel Ichim a fost numirea mesterilor din satul Poiana Sarata (croitori, cizmari si din alte profesii), care au adus aceste meserii din neam in neam. Asistenta a urmarit cu deosebita placere un film documentar despre satul Poiana Sarata, ce a fost realizat de catre Ciprian Hugeanu. Cadrele cu pitoresti peisaje s-au succedat prezentand aceasta “vale frumoasa, ca o poveste din copilarie”, asupra acestui film documentar planand si “patina istoriei”, ce a lasat ca “o impunsatura a timpului” imaginea cand “jandarmul ungur era la cativa metri de dorobantul roman” (acum in acel loc fiind Cimitirul eroilor cazuti in Primul Razboi Mondial). Acest film documentar “ispiteste in cuvinte” si alte momente istorice pentru asezarea unde Oituzul aduna apele paraurilor Cernica si Brezaia: caderea primului erou la intrarea Romaniei in razboi (in noaptea de 14 – 15 august 1916), sfintirea Bisericii satului la 8 noiembrie 1930 si altele. Manifestarea de la Poiana Sarata a fost infrumusetata si de prezentarea unor dansuri populare specifice acestei localitati, care au fost interpretate de catre Ansamblul “Mocanasul”, pregatit de educatoarea Mariana Petrescu. Acest moment a incantat prin frumusete pe cei prezenti, ce au admirat munca si perseverenta dansatorilor, a celor care ii pregatesc, pentru a duce mai departe traditiile locului. Si la capatul evolutiei acestor minunati dansatori a venit si intrebarea: cum de a fost posibil realizarea acestei imbucuratoare revigorari a neasemuitului folclor traditional la Poiana Sarata? “Se simtea nevoia acestui fapt… Oamenii de seama ai satului sunt dincolo de gardul bisericii, in cimitir… Am simtit nevoia ca scoala si gradinita sa nu fie pustie… Dar nimic nu reusesti fara munca si transpiratie, cu multa osteneala… Este un lucru trist ca acum cadrele didactice nu mai pun accent pe activitatile extracurriculare. Ne-a fost de mare ajutor prof. Gheorghe Tutuianu in pregatirea acestui ansamblu”, a declarat educatoarea Mariana Petrescu. Pentru finalul acestei manifestari parintele Sinel Lazarel a mentionat: “Ansamblul «Mocanasul» arata cum stau costumele populare traditionale pe niste romani adevarati si poate ne vom dori ca si noi sa fim mandri de ceea ce avem!” El a adus multumiri preotilor Simion Purice (paroh al Parohiei Grozesti – Oituz), Bogdan Pistea si parintelui Ioan Bitir pentru ca si in continuare “sa scoata la lumina tot ceea ce Dumnezeu il intareste ca sa faca!” Calde multumiri au fost adresate invitatilor si zecilor de participanti, oameni de toate varstele, intre ei fiind o fetita de doar 3 ani si N. Dragan, in etate de 91 de ani.
Ion Moraru