Salba de manifestari de comemorare a eroilor cazuti pentru patrie la Oituz si la Poiana Sarata, la care se aduna in fiecare august sute de locuitori ai comunei. Invitatii prezenti la festivitatile din acest an au adus un omagiu eroilor, preamarind faptele de glorie si de vitejie ale ostasilor romani in luptele purtate pe meleagurile oituzene, decisive pentru soarta tarii.
Cel mai emotionant cuvant l-a rostit generalul Jenica Vasile Apostol, care a electrizat asistenta: „Adevaratele lectii de istorie aici se fac! Si aceasta de la Oituz este una autentica, de suflet, de vibratii sentimentale deosebite. De 41 ani, aici au loc manifestari de comemorare a eroilor – iata de ce sunt in stare locuitorii unui sat romanesc de inalte traditii. Peste patru ani se vor implini 100 de ani de la cea mai crunta batalie a Armatei Romane din timpul Primului Razboi Mondial. De trei ori soarta si destinele Romaniei in acest razboi au depins de luptele desfasurate aici: in perioadele 10 – 25 octombrie 1916, 8 – 20 noiembrie 1916 si la mijlocul lunii august 1917. Tupilat dupa dealurile Oituzului, in octombrie 1916 Arhiducele Carol, mostenitorul tronului Imperiului Austro – Ungar, statea cu primul ministru al Ungariei, Tisza, asteptand ca ofensiva trupelor lor sa fie victorioasa. Dar nu s-a intamplat asa, pentru ca Romania a rezistat eroic. La conducerea trupelor romane era printul mostenitor Carol si la 19 octombrie s-a trecut la contraofensiva, care a impins trupele austro – ungare la vechea frontiera de la Poiana Sarata. In noiembrie 1916, in Oituz era o «atmosfera de iad», populatia era sfartecata, iar linia frontului trecea chiar prin mijlocul satului. Un medic militar german scria in jurnalul sau:«Romanii sfideaza moartea, se lupta ca nebunii!» Noi n-am venit de nicaieri, aici vom fi pe verticala dainuirii. Ai nostri au stiut intotdeauna ca arcul carpatic este «coloana vertebrala» a pamantului romanesc, nu asa cum au incercat unii sa ne convinga prin false argumente istorice si diplomatice, chiar prin forta armelor, ca acesta ar fi linie de demarcatie a pamantului romanesc! Sa nu uitam nici un moment ca strabunii ne-au lasat ca mostenire tara, dar si porunca de a o pastra! Sa avem constiinta impacata ca ne facem datoria de romani!”
Daca Corul mixt Taranesc Oituz, dirijat de prof. Ion Oprea a adus un florilegiu de cantece catre „dulcea patrie romana”, mai multe oituzence (Viorica Rosca, Niculina Draganoiu si multe altele) au venit la aceasta sarbatoare imbracand costumul popular national, din lazile de zestre a mostenirii lor scumpe.
Ion Moraru
