Lideri si pacalici

E de neinteles cum, desi exista Exemplul, toti se inghesuie sa arate Contraexemplul. Cel mai mare lider din istorie s-a sacrificat pe Sine acum aproape 2000 de ani, rastignit, pentru binele celor multi. De atunci, toti cei care ajung pe o pozitie de unde-si aroga o structura de lider fac invers: ii sacrifica pe cei multi, pentru binele propriu. Coboram (da, asta e termenul) in zilele noastre si suntem sufocati de asa-zisi lideri, care calca pe oricine si orice pentru un scop aproape exclusiv personal. Pentru fi lider, trebuie sa-ti iubesti aproapele, sa-l intelegi si, in limita capacitatilor tale, sa te sacrifici. Sacrificiul nu inseamna „reducerea marjei de profit”, inlocuirea vacantelor in Maldive / Manila cu cele din Croatia sau eforturi pentru a gasi artificii de a ascunde veniturile reale din surse publice.

Sacrificiu inseamna sa renunti la ceva ce ai dobandit fara a te folosi de altii. Daca ai dat niste pungi de faina si sticle de ulei ca sa ajungi pe o functie, nu inseamna ca ai facut un sacrificiu, ci ai dat spaga. Daca, odata ajuns pe o functie publica, ai „iesit din firma” ca sa nu ai probleme de incompatibilitate, nu inseamna ca ai facut un sacrificiu, ci ca ai pacalit legea, in conditiile in care contractele iti merg in continuare, ba unse inca mai bine ca inainte.

Ca sa fii lider, nu pacalici, trebuie sa-i iubesti pe cei mici, sa ai personalitatea si anvergura de a te sacrifica pentru ei, si sa te iei la harta cu cei mari. Daca ai ajuns pe o functie de unde ii terorizezi pe subalterni si le sugi tocul superiorilor nu esti lider, esti pacalici. Daca esti primar si urli la contribuabilii care iti platesc salariul, dar pupi poala ministrului, nu esti lider, esti pacalici. Daca esti parlamentar si-ti trimiti aghiotantul sa cerceteze de ce nu esti pupat in fund, cum fac toti, dar tu o pupi in fund pe zana de la centru, nu esti lider, esti pacalici.

Cand saptamana de saptamana apar in spatiul public dovezi de ura a ta, ca ales, fata de contribuabili, nu esti numai pacalici, esti o treapta mai jos. Daca-ti iubesti contribuabilii, nu urli la ei. Le vorbesti respectuos, pentru ca palmele lor crapate iti ofera tie sansa sa te produci la televizor, scuipand nimicuri pretentioase. Daca ii iubesti, nu-i tii in frig. Intr-un ritual la Vatican, Papa, un pic mai lider decat tine, (daca nu te superi!) spala picioarele a 12 oameni simpli, intr-un gest de umilinta care-l ridica. Tu ar trebui sa te speli o iarna cu apa rece, asa cum s-au spalat multi dintre copiii nostri. Un ales care ne uraste copiii cu atata inversunare ar fi facut fata la Birkenau, Buchenwald si Treblinka, din exteriorul gardurilor. E din filmul ala.

In pofida urii profunde, perverse, instinctive pe care o ai fata de copii, batrani, neajutorati si neinformati, nu vei reusi. Nu poti tu minti, cat adevar poate sa iasa la iveala. Nu poti tu uri, cat putem noi, ceilalti, sa iubim si sa respectam. Peste Onesti a venit primavarea si inmuguresc sperantele.