Logodna amanata

Domnul Franks, pe post de socru mare, manios ca a fost refuzat de familii cu arbori genealogici mai stufosi si crescuti cu sange albastru, s-a multumit sa peteasca, pentru FMI-ul lui, si o nora mai saracuta (cu duhul) dar ascultatoare si bine strunita de parintii ei adoptivi, boiernasi scapatati si in cautare de rude mai bogate. Venit la socrii mici cu daruri multe, dupa cum este obiceiul oaches si balaoaches, tatal Fondului senior a pus piciorul in prag din prima: noi facem nunta, noi luam darul. Cu poalele in cap, viitoarea nora s-a codit cat s-a codit, ba dadea ochii peste cap, ba se ascundea dupa degetul unchiului, dupa care a pus mana pe banii femeiului, i-a cheltuit cu rudele apropiate si a inceput sa faca nazuri. Dar domnul Franks nu-i la prima logodna si a pus piciorul in prag, a intrat cu incaltarile nelustruite in ograda bicisnicilor socri si a facut ordine: plata slugilor se taie cu un sfert, batranii neputinciosi la treburile din tarina vor fi exclusi de la coliva, scribii nefolositori vor fi dati afara, pe transe si pe ochi frumosi, dupa cum au facut temenele la stapani. Nimeni nu mai munceste, toti vor astepta darul de la rudele imparatesti. Cine nu se executa, ridica cauza de galceava nu mai primeste un euro. Cam asa s-au desfasurat negocierile si derularea acordului cu organismele internationale pentru un pumn de euro. Au fost incalcate traditiile, obiceiurile, a fost pusa la pamant bruma de mandrie. Cine are banii, acela pune conditii. Ingenuncherea la inalta poarta vestica costa, aduce durere si necaz. Institutiile bancare internationale au un singur scop: castigul. Nu conteaza costul, nu conteaza ce ramane in urma, “foncierea” trebuie achitata, la timp si cu dobanda alaturata. Cand esti slab si ai lasat poarta vraiste, sa nu te astepti sa creasca painea pe masa si vaca sa faca direct branza. Ne-am pus singuri gatul la taietor, nu suflam o bula de aer ca taisul cade direct pe grumaz. Nu stiu daca este invatatura romaneasca sau de prin alte zari, insa mi se pare ca “sarac dar liber” era mai potrivit decat situatia in care ne aflam. Mi-e peste puteri sa gandesc pozitiv cand vad cum isi strang mainile cei doi socri, se pupa pe obraji, se hlizesc la norod, dupa care urmeaza zeciuiala, milioniada, miliardiada (!) pe fata si pe dos. Anul 2010 a trecut taras-grapis, insa anul ce vine va fi jale, va fi jale cu “j” mare, transa a “nspea” nu mai vine cum s-a promis, jucaria de Craciun va lipsi din pom, ne vom suge degetele, zeci de mii de romani vor ramane fara paine, salariile ingheata definitiv la -25 de grade, investitiile mor prin sufocare, iar banii socrului cel mare se duc la banci pentru a fi redistribuiti spre mamele lor, rude de sange cu fmi, bm si ce. Suntem in unghi mort, nu avem loc de intors, ne-am indatorat cat nu acoperim cu tolul de la mama, iarna-i grea si nu-i ca vara. Mult laudata logodna se amana pana la primavara, cand va iesi stirul si macrisul.