Vernisajul expozitiei “Ferestre” a cunoscutului artist plastic bacauan – profesorul Aurel Stanciu, la Biblioteca Municipala “Radu Rosetti”, s-a constituit intr-un eveniment cultural de anvergura in Onesti. Prof. Niculina Cozma, directorul bibliotecii onestene, a declarat: “Desi profesorul Aurel Stanciu face parte din comisia de jurizare a concursului anual de «ex libris», in care numerosii concurenti au primit «aripi» si au fost promovati, acum el se afla la Onesti intr-o misiune foarte draga. Cu vernisarea acestei expozitii, traim frumos versurile splendide ale poetului Nicolae Dabija, «Dor imi e de dumneavoastra/ ca unui zid de fereastra». Vernisajul sta sub semnul prieteniei si a pretuirii colegiale. A avea un prieten aproape si a spune intotdeauna adevarul este un lucru care se poate cantari in aur. Suntem partasi la vernisajul acestei expozitii la o purificare prin arta, lucru ce devine o misiune permanenta acum cand mirajul artei este unul deosebit – tinerii pasind prea devreme in aceasta «lume a artei» si aduc lucrari efemere”.
Conf.univ.dr. Miruna Hasegan, de la Universitatea de Arte “George Enescu” din Iasi (membru titular al Filialei Iasi a Uniunii Artistilor Plastici, profesor la Liceul de Arta “Octav Bancila” si creator, in anii 1980-1990 de modele in design-ul textil la Intreprinderea de matase “Victoria”, cu peste 400 de proiecte avizate si omologate), a mentionat despre expozitia profesorului Aurel Stanciu: “Din colegialitate spun ca suntem duplicitari, impartindu-ne formulei profesionale si a celei de creatie si de la ora la ora primeaza arta sau profesia. Avem bucuria de a ne intalni cu lucrari de exceptie, trudite indelung, care sunt rodul unor ani de acumulari. Suntem in fata unui artist modern dar si traditionalist (pastrarea si conservarea traditiei onorandu-ne). Prin valorificarea traditiei romanesti Constantin Brancusi a deschis calea modernismului in cultura universala”. Fata in fata cu propriile lucrari, pictorul Aurel Stanciu a marturisit: “Se spune ca «toate sunt in natura, numai trebuie gasite». Firul rosu ce strabate aceasta monotonie este ceea ce strabate spatiul romanesc. Ferestrele sunt monumentele romanesti, miracolul sufletului uman ce regaseste acest simbol; toate fascineaza prin frumusete si ineditul lor iar noi suntem in stare sa trecem aceste lucruri in categoria «banale». Baudelaire mentiona ca «geniul nu este altceva decat copilaria regasita». Opera de arta este marcata de forma si de continut, de ce sentiment si mesaj social transmite, legat de momentele vietii. «Ferestrele» prezentate sunt atemporale, cu elemente specifice in care poti regasi un fragment din copilarie, o imagine fugitiva aruncata la o margine de localitate. Sunt ferestre care spun povesti ale casei si ale celor care au locuit in ea, ferestre oblonite pentru eternitate, care nu ne lasa sa privim inauntru. Fiecare fereastra, ce releva simplitatea monumentalista, se potriveste unei stari de spirit”.
O analiza profunda a lucrarilor prezentate in expozitie a facut profesorul universitar iesean Teodor Hasegan, care a mentionat: “«Ferestrele» pictate de Aurel Stanciu demonstreaza o deosebita problematizare a limbajului artistic pe plan ideatic, un adevarat memento transmis prin contopirea picturalului cu natura, concepte contopite in mod deliberat de artist, unde maiestria de factura clasica si modernismul se intalnesc in expresivitati insolite. Ferestrele caselor taranesti au devenit un lait-motiv, care in peste 30 de lucrari strabate toate simezele galeriei, fara a da nota de monotonie… Astfel, despre artistul Aurel Stanciu se poate spune, in primul rand, ca la el vocatia socializarii merge mana in mana cu tentatia experimentului; el nu este adeptul «drumului batatorit» iar sensibilitatea sa artistica pare structurata modular, astfel incat se adapteaza usor tuturor provocarilor contemporane. «Ferestrele» lui Aurel Stanciu mai dovedesc o rafinata stiinta a compozitiei, a jocului cu volumetriile si nuantele, dincolo de specificul materialelor si de ineditul momentului. Ciclul «Ferestrelor» este o adevarata pledoarie a frumosului in raportul traditie – modernitate, intr-o viziune inedita si ca intotdeauna, in multitudinea preocuparilor sale, fara prejudecati, puternic si convingator”.
Nostalgii eminesciene
Frumoasa priveliste a expozitiei “Ferestre” a pictorului bacauan Aurel Stanciu in spatiul expozitional al bibliotecii onestene – un adevarat “templu” al culturii si al setei de cunoastere – a purtat gandul indragostitilor de mirajul artei la universul poetic eminescian, “in acest iunie cand noi, «urmasii Romei», la comemorarea mortii poetului Mihai Eminescu, trebuie sa ne cuprindem de creatia sa, opera ce oglindeste toate lucrurile deodata si sufera dureros cantand in noi, tot ce-i al lui, lumina!” – cum marturisea profesoara basarabeana Ecaterina Atanasov. Dupa cum este reliefat intr-un articol aparut in revista “Nord Litera”, realizata cu osardia scrisului scriitorilor bucovineni, “intre motivele romantice pe care se sprijina creatia eminesciana (visul, natura, timpul, iubirea, cosmogonia, metamorfoza, destinul omului de geniu, se gaseste si fereastra, ca forma de apropiere dar si de distantare a doua lumi, a doua medii. «Nici in casa/ nici afara/ nici in cer/ nici pe pamant» (dupa cum e numita fereastra intr-o ghicitoare), se regaseste in numeroase creatii eminesciene si indeplineste diferite functii. Ea e numita «ochiul casei» si mediaza opozitiile inauntru – afara, inchis – deschis, pericol – siguranta; leaga intimitatea de lumea exterioara, este locul intrarilor si a iesirilor netagaduite, este o piedica in calea fortelor potrivnice, a duhurilor rele, este hotarul dintre indragostiti sau dimpotriva, spatiu de intalnire si regasire. Fereastra se afla la limita de separatie dintre «personal» si restul lumii iar poeziile eminesciene in care ea serveste acestui scop sunt dominate de tristete, de melancolie. Vantul, ploaia, razele lunii se lovesc in geam, impiedicand trecerea; de aceea fereastra indeplineste si un rol protector. In «Cugetarile sarmanului Dionis», personajul din camera observa prin fereastra lumea exterioara; desi scartaie din cauza vantului, aceasta delimiteaza cele doua medii: inauntru predomina saracia, din care ia nastere inspiratia iar afara este agitatie si forfota. Ferestrele sparte din poezia «Melancolie» si usile prin care «tiuie vantul», stalpul, peretii si iconostasul ajuta la conturarea interiorului unei biserici. Nu doar vantul ci si ramurile «bat in geamuri» («Si daca…»). Imaginea crengilor izbindu-se si a plopilor cutremurandu-se echivaleaza, in mintea indragostitului, cu apropierea fiintei iubite. «Las plopii sa bata-n feresti/ Las vantul trist prin arbori sa suspine», spune indragostitul, constient de forta protectoare a ferestrei in care se increde. La fereastra se nasc si mor povesti de iubire. «In fereastra dinspre mare» unde sta «copila cea de crai», marea ii fura «chipul balai», pentru a putea atrage spre adanc pescarul «ce trece-n luntre». Fereastra exprima statornicia sau impotrivirea, este ultima piedica in calea pierderii chipului in adanc”.
Dragoste pentru Onestiul artistic
La vernisajul expozitiei “Ferestre” (la care au fost prezenti viceprimarul municipiului, Mihai Sova, consilierul local Nicolae Dragoi iar “din breasla artistilor” Mihai Zarzu si Ionut Savin si-au exprimat, ca si Corneliu Cristea, admiratia pentru lucrarile prezentate), pictorul Aurel Stanciu a tinut sa evidentieze si motivele pentru care a deschis aceasta expozitie la Onesti, marturisind: “Primul motiv este pentru iubitorii de arta de aici, unde arta este prezentata la un mod serios. Ma leaga Onestiul si de faptul ca aici am avut foarte multe prezentari de arta (din zona, expozitii ale elevilor) si atunci cand prezinti o expozitie, faci si aprecieri critice. Eram dator sa arat iubitorilor de arta de aici, publicului acesta frumos si parca unit, ceea ce fac eu. Este un adevar ca prin conducerea ei, Biblioteca Municipala «Radu Rosetti» stie sa faca manifestari culturale deosebite (expozitii de arta, spectacole muzicale), intr-un oras cosmopolit, cu oameni novatori… mai lipsiti de pizma si de ura si mai deschisi. Sunt mai exigent cu mine decat cu altii iar aceste lucrari pe care le prezint sunt «ferestre tacute». Prin ferestre am inteles doua aspecte: spunem ca ochii sunt «ferestrele sufletului». Ferestrele la o casa sunt niste ochi prin care privim din interior afara. De afara vine lumina, fara de care nu exista culoare. Aceste ferestre au o viata, au ceva de spus. Timpul se regaseste pe chipul oamenilor. Un tanar la 20 de ani are stralucire dar nu are intelepciune. Ferestrele (care sunt raspandite pe tot globul, cu gratii, demolate, distruse), au amintiri… Cine stie ce colindatori au urat la fereastra, cine a privit pe ea. Cum fereastra lasa sa patrunda lumina, doresc ca si oamenii sa priveasca frumusetea si in alt fel. Mesajul meu prin aceste ferestre este ca timpul lasa urme pe fetele oamenilor cat si pe ferestre, ce candva au fost falnice. Este si un dram de copilarie, toti doresc sa vada fereastra fie din interior, fie din exterior si sa isi aminteasca de copilarie ca si de cei in varsta, pentru ca si cei tineri vor ajunge batrani. Priviti ferestrele mele si vedeti unde va regasiti!”
Ion Moraru
