Flacara de romanism la Biblioteca Municipala „Radu Rosetti” din Onesti, odata cu lansarea celei de-a doua editii a volumului „Cotul Donului 1942: eroism, jertfa, tradare”, scris de catre conf. univ. dr. Vasile Soimaru, de la Facultatea de Stiinte Economice a Universitatii din Chisinau. Volumul a presupus mii de kilometri strabatuti de Vasile Soimaru, care, ajuns la Cotul Donului, tinut al unora dintre cele mai dramatice lupte din timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, a aflat ca in fiecare primavara oasele romanilor care au cazut aici sunt intoarse de brazdele tractoarelor ce ara pamantul. „De ce nu vin si romanii in Caucazul de Nord, pentru a amenaja un cimitir al eroilor, asa cum au facut germanii, ungurii, italienii si alte nationalitati ai caror stramosi au luptat aici?”- este intrebarea pe care i-au adresat-o localnicii. La Cotul Donului, la aproape 650 km de locul unde s-a dat batalia de la Stalingrad, armata sovietica incercuise trupele, luand mii de prizonieri in iarna anului 1942, cand temperatura ajunsese la -40 grade Celsius. „Cotul Donului este o zona de aproximativ 120 kilometri, iar armatele rusesti au cuprins totul ca intr-un cleste, intalnindu-se in apropierea localitatilor Kletkaia si Droki. Aici, la 19 noiembrie 1942 a fost spart frontul si a avut loc un adevarat carnagiu”, a mentionat Vasile Soimaru, adaugand: „Pe aceste locuri nemtii au inaltat un zid din granit pe care sunt 240.000 inscrisuri, cu numele ostasilor care au murit acolo. Urias este si cimitirul unguresc al eroilor, de la 30 km departare vazandu-se arzand o flacara vesnica. Pentru a fi posibil acest lucru a fost trasa o conducta cu gaz metan, numai ca flacara sa arda mereu! Ostasii romani cazuti la Cotul Donului odihnesc intr-un spatiu de doar opt metri patrati! In regiunea Odessa mai sunt patru cimitire ale romanilor, unul dintre acestea fiind urias – cu 10.000 eroi ce zac acolo. Un alt cimitir se afla chiar in Odessa, aici fiind ingropati cei 890 prizonieri romani care au lucrat la reconstructia acestui oras.” Amintind ca „razboiul se termina atunci cand se inmormanteaza ultimul soldat!”, Vasile Soimaru bate obrazul autoritatilor „la Cotul Donului si-au pierdut viata in jur de 650 000 de ostasi. 250.000 de romani zac pe malul drept al Donului. Acestora trebuie sa-i alaturam pe cei 150.000 de romani din Maramuresul istoric, din Transilvania si din alte zone ocupate de Ungaria in 1940, dusi la moarte sigura pe Don (armata ungara pierzand in total 260.000 de soldati la Cotul Donului). Si nu este nici o cruce si o troita romaneasca, nici un cimitir al eroilor romani, ca parca iti vine sa apuci pe dealuri de rusine!”
Conf. univ. dr. Vasile Soimaru a mai mentionat ca in zona Cotul Donului italienii au construit o gradinita, iar nemtii au refacut toate satele pe care le-au bombardat si au construit un memorial si rusilor. „In zona care a fost un teatru al tragediilor este o saracie cumplita, iar oamenii locului spun ca „desi am fost victoriosi in cel de-al doilea razboi mondial, noi tot saraci suntem!” Poate se vor gasi si romani, sa miste indiferenta din loc – acesta este mesajul pe care trebuie sa-l transmit! In 2014 se implinesc 400 ani de la prima atestare documentara a localitatii Kletkaia si ar fi un moment potrivit pentru inaltarea unei cruci si a unei troite acolo.” Vasile Soimaru, care a pus un mic semn de pretuire pentru jertfa soldatilor romani de la Cotul Donului, a mentionat ca a avut sansa de a-i cunoaste pe medicul Iosif Niculescu si pe patru veterani din Miroslavesti (jud. Iasi), care au fost in mijlocul evenimentelor. A fost prezent si avocatul onestean Nicolae Enache: „In privinta Germaniei, aparent este un paradox. Infranta in razboi, a devenit superioara invingatorului – Uniunea Sovietica! Tatal meu, Alexandru Enache, care are peste 90 ani, a luptat pe frontul din est, si a facut marturisirea ca, fiind cantonat in 1941 la Costuleni, pe Prut, asteptand ordinul maresalului Antonescu, a trait alaturi de ceilalti ostasi romani un entuziasm fara seaman, fiind gata sa treaca Prutul chiar fara ordin! (care a venit la ora 2 din noapte, in 21/22 iunie).”
Cartea include interviuri cu supravietuitori ai luptelor de la Cotul Donului, iar lansarea a adus si poezii, scrise de onesteanul Dica Pascanu, dar si unele inedite, gasite in ranita unui soldat si trimise unei persoane din comuna Caiuti. A vorbit si colonelul Stefan Costescu: „Ofiterii activi ai Armatei romane, dupa ce au luptat la Odessa, Cotul Donului, dar si la cucerirea Budapestei si a altor mari orase de pe frontul de vest, dupa ce s-au intors in tara cu pieptul plin de decoratii, in loc sa fie respectati de statul roman, au fost trimisi in puscarii de regimul comunist, sa ispaseasca pedepse grele. Lupta contra armatei sovietice i-a facut pe acesti oameni sa fie aproape uitati”. Ca presedinte al Asociatiei Judetene a Fostilor Ofiteri Activi, colonelul Stefan Costescu a remarcat faptul ca „pedepsele aplicate fostilor ofiteri activi s-au extins si asupra altor categorii sociale”. Profesorului Stefan Epure i-a apartinut remarca finala: „flacara romanismului este dusa mai departe, lucrurile de la Cotul Donului fiind multa vreme voit ascunse”.
Ion Moraru
#1 : 18/11/2014, 20:37
