Onestiul s-a putut mandri de-a lungul vremii cu oameni ce au intrat in constiinta comunitatii, fiind demni fii ai poporului roman – “una din minunile lui Dumnezeu in mersul sau pe pamant”, dupa cum declara Petre Tutea. Medicul preot Martin Benedict a fost unul dintre acestia si, pentru a facilita o minima cunoastere a vietii acestei personalitati, Eusebio Bejan, Silvestru Bejan si Octavian Bejan (toti din com. Nicolae Balcescu, jud. Bacau) au trudit pentru realizarea unei biografii. Ei marturisesc ca au fost incurajati de faptul ca “doctorul Benedict”, cum era cunoscut in Onesti, este viu in memoria colectiva a oamenilor. Randurile ce urmeaza sunt o rememorare a vietii acestei fiinte ce a sfintit locurile Onestiului si de care onestenii isi pot aminti cu piosenia trecerii a 24 de ani de la moartea sa.
Martin Benedict a vazut lumina zilei la 31 iulie 1931 in familia unor tarani nevoiasi din satul Galbeni (com. N. Balcescu). Cel dintai dascal al viitorului medic Martin Benedict a fost tatal sau, de la care a invatat sa puna la loc de cinste cartea. S-a bucurat de o copilarie frumoasa, in mijlocul plaiurilor natale si era admirat pentru darul graiului si talentul sau narativ. Incaperile unde a studiat Martin la Galbeni erau simple si saracacioase, dar au reprezentat pentru el deschiderea catre noi orizonturi. Saracia pe care o va alege mai tarziu ca o conditie de viata nu l-a putut impiedica niciodata sa priveasca spre teluri mai nobile si mai inalte. In anul 1945 Martin isi incheie studiile primare si decide sa urmeze cursurile seminarului din Halaucesti, “pentru a deveni preot franciscan”. La 14 ani a fost condus la seminar de parinti, calatoria cu caruta fiind lunga si obositoare. Dincolo de procedurile de inscriere, la sosirea la internatul scolii elevul trebuia sa aduca cu el, intre altele “o saltea, o plapuma cu trei cearsafuri, o perna, sase camasi, cinci stergare, 12 batiste, doua perechi de ghete, un lighean si altele”. Cei trei ani de seminar (intre 1945-1948) l-au initiat in tainele cartii si ale credintei. Romania traia vremurile inaltarii drapelului rosu cu secera si ciocanul, intunericul parea mai de nepatruns ca niciodata iar puterea raului parea mai cinica si mai vizibila ca oricand. In “construirea societatii socialiste” noii guvernanti au dat o lovitura bisericii, prin “nationalizarea scolilor” de la 2 august 1948 hotarandu-se ca “invatamantul public este laic”. Astfel comunistii au impus inchiderea tuturor seminariilor, cel de la Halaucesti fiind transformat intr-o ridicola scoala de tractoristi. Zguduit de acel sentiment de absoluta neputinta in fata unor forte de nebiruit Martin Benedict putea sa se inchida in el insusi, dar nu a cazut prada acestei tentatii fiind convins ca prin iubire chiar si pacatul istoriei poate deveni o strada prin care trece mantuirea. In toamna anului 1948 el a sustinut cu succes examenul de admitere la “Liceul de baieti” Bacau (azi, Colegiul National “Ferdinand I”). In liceu a fost intruchiparea elevului sarguincios si cuminte, cu note intotdeauna mari. S-a inscris la Facultatea de Medicina din Iasi, unde a ajuns “imbracat complet in straie taranesti, cu opinci si oghele albe si o veche valiza de lemn in mana” (dupa cum si-a amintit cineva). Viitorul medic aducea cu sine un noian de sperante, fiind constient ca atunci cand se va apropia de un bolnav va fi raspunzator nu doar in fata acestuia dar si in fata lui Dumnezeu, care i-a dat acest har. In anii de facultate era poreclit “soarecele bibliotecii”, studia si se ruga iar acestea ofereau orizonturi noi spre propria maturizare. Studiile universitare le-a incheiat in anul 1957 cu specializarea pediatrie. Ca stagiar si-a inceput cariera la Raducaneni iar in 1961 s-a mutat la Bacau (unde a lucrat un an), in urma sustinerii cu succes a unui concurs.
Medic la Onesti
Construirea platformei petrochimice si a noului spital din Onesti au atras atentia doctorului Martin, care a ajuns aici in 1962. Pana la inaugurarea din 1965 a Spitalului Onesti a activat in baracile muncitorilor santieristi. La spitalul onestean a activat la compartimentul de medicina interna si prin autoritatea si siguranta sa a consolidat relatii de incredere si cooperare intre medici, inspira calm, echilibru iar in cazurile dificile promova solutii eficiente. Grija doctorului Benedict fata de pacientii sai echivala cu expresia unui atasament adanc fata de meseria si munca sa. Recunostea in fiecare om pe aproapele sau, indiferent de categoria sociala din care faceau parte;copii si batrani, saraci si bogati, catolici si ortodocsi, rromi si cersetori, prieteni si cunoscuti. Suferinta omului nu avea pentru el nici nationalitate, nici rasa, varsta, sex sau stare sociala – era pur si simplu durere. Impartasea cu bolnavii sai aceleasi sentimente, bucurii si suferinte, se idendifica cu ei iar nu rareori ii ingrijea chiar la ei acasa. In acest spital doctorul Benedict a atins culmea misiunii sale de aparator al vietii. Dinamica vietii lui era “casa – biserica – spital” In mai 1972 a trecut insa printr-o mare incercare; la sfarsitul concediului a acuzat o durere in abdomen, care a devenit insuportabila. La insistentele sale a fost operat de urgenta dar medicii i-au inchis operatia considerand ca zilele, daca nu orele lui Martin erau de acum numarate. El urla de durere, cu toata forta glasului sau, plangand insa in zadar. La 13 august 1972 a fost operat pentru a doua oara,dupa ce a primit Sfanta Impartasanie de la parohul romano-catolic de la Onesti. La aceasta operatie foarte rara Martin a fost nevoit sa ramana cu circa 30 de centimetri de intestin subtire, un intestin normal avand circa 6-7 metri. Calvarul lui nu s-a terminat aici, durerile nu-i treceau si mai mult de atat, simtea in abdomen o prezenta ciudata. Dupa 11 zile de la operatie seful sectiei chirurgie, dr. Lazar il opereaza pentru a treia oara si a observat ca dintr-o simpla neglijenta medicii ii uitase o pensa in abdomen. Dupa convalescenta si-a reluat activitatea medicala, suferinta sa apropiindu-l si mai mult de bolnavi. Munca pe care o desfasura ii oferea o conditie economica mai buna decat a altora dar renunta la bunurile sale, in favoarea celor saraci si a bisericii. In aceste conditii, la 14 septembrie 1980 in secret la Slanic Moldova, Martin Benedict a fost hirotonit preot de catre episcopul Al. Todea.
In viata sa inca un eveniment major s-a inscris in 1983 – participarea in Piata Sf. Petru din Vatican, la beatificarea lui Ieremia Valahul, unicul Fericit al Bisericii Catolice din Romania. In timpul acestei ceremonii el a primit sarcina de a citi un text ca reprezentant al grupului de pelerini catolici din Romania. Acuzat de comunisti ca in pelerinajul sau din Italia Martin Benedict a fost preot franciscan ilegal si a celebrat slujba religioasa intr-un sanctuar, viata acestui doctor s-a schimbat foarte mult, el fiind anchetat si perchezitionat de organele de securitate. A fost urmarit oriunde mergea si totul era foarte greu de suportat, avand totusi o atitudine de respect fata de cei care-i faceau rau. Calvarul sau s-a terminat la 12 iulie 1986 murind ca un adevarat erou al credintei, intr-o rugaciune a sa mentionand ca “religia crestina e o raza de foc de iubire adusa de Isus, care cuprinde pe toti oamenii si este universala”.
#7 : 11/06/2014, 08:28
Ultima modificare: 11/06/2014, 16:28 – user
#6 : 14/07/2011, 21:30
#5 : 20/11/2010, 12:50
#4 : 20/11/2010, 12:45
#3 : 20/11/2010, 09:22
#2 : 19/11/2010, 09:52
#1 : 18/11/2010, 10:47