Ma aflam deunazi pe Bd. Oituz din Onesti, in fata unei patiserii deschise recent. Pe trotuar – lume multa, dupa treburi casnice. La un gemulet se vindeau covrigi calzi. M-am asezat la rand, in fata mea fiind in jur de 40 de persoane. Langa mine, o fetita de 6 ani, supravegheata de mama sa de pe o banca din apropiere, iar mai in fata era un domn cu un baietel pe umeri. Apoi, doua doamne de peste 60 de ani, probabil pensionare. Trei liceeni cu ghiozdane in spate discutau despre problemele scolare. Era liniste si ordine. Pentru o clipa, mi-am amintit de imbulzeala, de vociferarile si de nervozitatea de altadata, pentru un tacam de pui sau o sticla de lapte. Ca din senin apare, exact in fata randului, un zdrahon la vreo 40 de ani, cu parul grizonat, cu privire tulbure, fixata pe gemuletul patiseriei. Inainta pe langa perete putin cate putin. Dupa un timp a ajuns la gemulet, a intins mana printre elevi si s-a pricopsit cu cativa covrigi, fara ca sa se uite o clipa la cei din jurul sau. A trecut grabit pe langa noi, ca pe langa niste bolovani. Pasea falos, mandru si satisfacut de micimile mintii sale. Castigase batalia cu civilizatia! Era cetateanul S. B. si, pentru ca ii cunosteam ispravile, am vrut sa-i spun cateva vorbe de ocara. Dar n-am reusit! Imi era rusine!
prof. pensionar Mihai Ciobotaru
Mesaje de la cititori: Despre civilizatie
