In acest anotimp al crizantemelor, 50 de flori s-au adunat in buchetul vietii Nadiei Comaneci, marea gimnasta onesteana care a cucerit lumea. Printre multele intrebari care i-au fost adresate marii campioane mondiale in aceste zile, una a fost inedita: “Ar fi putut Nadia Comaneci sa existe la nivelul cunoscut daca nu ar fi fost exigentta si profesionalismul antrenorului Bela Karoly?” Acestei intrebari, adresate de reportera Astrid Popa, Nadia Comaneci i-a raspuns: “Istoria a fost scrisa si nu o putem modifica. Este adevarat ca toti avem nevoie de cineva care sa ne descopere si sa ne slefuiasca, altfel ramanem «un carbune» care avea posibilitatea de a deveni un diamant. Pentru a obtine un anumit lucru trebuie sa muncesti, sa accepti anumite rigori, sa te daruiesti total acelui scop, indiferent de restrictiile care ti se impun”. Ca o “privire in urma” Nadia isi aminteste si de primul ei antrenor, Marcel Duncan, mentionand: “Ii datorez foarte multe pentru ca primele exercitii le-am facut intr-o sala improvizata, a sotilor Simionescu, unde exista o barna si niste paralele. De la trei ani am inceput sa merg la sala, unde profesorul Marcel Duncan a avut multa rabdare cu mine si prin joc m-a invatat primele exercitii de gimnastica”. Asemenea unui arc peste timp, la 18 iulie 1976, pe atunci in varsta de 14 ani, Nadia Comaneci uimea lumea, luand la Montreal prima nota de 10 din istoria gimnasticii artistice la Jocurile Olimpice. Atunci Nadia Comaneci a intrat in istorie drept prima sportiva cu un exercitiu perfect. La Montreal ea a cucerit trei medalii de aur (la individual compus, la barna si paralele), o medalie de argint cu echipa Romaniei si o medalie de bronz (la sol). Vorbind despre perfectiune, Nadia Comaneci considera: “Nu cred ca putem atinge perfectiunea, dar putem incerca sa ne apropiem de ea!”
De la Skien la Montreal
In activitatea sa sportiva, au ramas ca borne Skien (Norvegia), mai 1975, la Campionatele Europene de Senioare, unde o tanara gimnasta de 13 ani si jumatate, debutanta in activitatea competitionala de varf, invinge cu mare autoritate adversare de talie mondiala si europeana, castigand titlul de campioana absoluta a continentului si alte trei medalii de aur si una de argint la finalele pe aparate. Aceasta nu era alta decat gimnasta romanca Nadia Comaneci a carei aparitie in marile competitii a fost socotita ca o adevarata senzatie. “De la primele sale intreceri Nadia Comaneci a fost si a ramas, timp de aproape un deceniu, o gimnasta care a impresionat specialisti si spectatori prin miscarea ei de o inegalabila frumusete, prin virtuozitatea exercitiilor prezentate, prin tehnica impecabila si dificultatea elementelor acrobatice. Nadia Comaneci a creat miscari care ii poarta numele in Codul international de punctaj, ea a fost cea care – dupa cum au remarcat specialistii – a ridicat miscarea la rang de perfectiune, a facut din gimnastica arta. Nadia Comaneci a participat la competitii de cea mai mare dificultate, inscriindu-si de fiecare data numele pe lista invingatorilor. Dupa ce la Skien a castigat primul titlu de campioana absoluta a Europei, ea a repetat performanta la urmatoarele doua editii ale competitiei, cea de la Praga – 1977 si Copenhaga – 1979, fiind prima si unica gimnasta din Europa care a cucerit trei titluri consecutive de campioana absoluta a Europei, castigand astfel definitiv «Cupa Europei», instituita la editia inaugurala a campionatelor continentale de la Bucuresti. La Jocurile Olimpice de la Montreal, Nadia a sfaramat noi tipare ale gimnasticii, fiind prima gimnasta din lume careia i s-a acordat nota 10 intr-o competitie oficiala. Iar la Forumul din Montreal, in minunate si de neuitat seri cu Nadia Comaneci, gimnasta romana a primit nu una ci 7 note de 10! La cele trei titluri de campioana olimpica cucerite la Montreal s-au adaugat apoi doua medalii de aur la Jocurile Olimpice de la Moscova precum si doua titluri de campioana mondiala pe care le-a inscris in palmares la Strasbourg (in 1978) si Forth Worth (in 1979) iar in 1981 la Bucuresti la Jocurile Mondiale Universitare Nadia Comaneci a urcat pe cea mai inalta treapta a podiumului de cinci ori”. Aceste randuri au fost scrise de publicistul sportiv Constantin Macovei in mai 1984 la retragerea din activitatea competitionala a Nadiei Comaneci, moment emotionant marcat de o manifestare sportiva la Palatul Sporturilor si Culturii din Bucuresti, la care marii gimnaste i-a fost inmanat “Colanul de argint”, un important ordin olimpic. “Bucurandu-se de participarea a numerosi campioni mondiali, medaliati ai unor mari intreceri internationale, mai emotionata ca oricand, lasand sa-i picure o lacrima, Nadia Comaneci s-a angajat sa ramana pe mai departe devotata gimnasticii si sportului”, a mai notat Constantin Macovei cu sublinierea ca ea isi va aduce mereu contributia la dezvoltarea si infrumusetarea gimnasticii.
In albumul clipelor…
Pe rabojul atator performante sportive cu care ne-a bucurat Nadia Comaneci, unele secvente in obtinerea succeselor sunt demne de amintit. La Campionatul Mondial de gimnastica din decembrie 1979 Nadia Comaneci a castigat concursul preliminar dar a fost spitalizata inainte de participarea la concursul pe echipe, in urma unei taieturi la incheietura mainii, cauzata de o catarama din metal. In ciuda recomandarii doctorilor, ea a parasit spitalul si a concurat la barna, unde a obtinut nota 9.95, performanta sa conferindu-i echipei Romaniei prima medalie de aur in concursurile pe echipe. La Jocurile Olimpice de la Moscova, clasandu-se pe locul 2 dupa Elena Davadova, la individual compus Nadia Comaneci a fost nevoita sa astepte pentru nota pana ce gimnasta URSS-ului si-a incheiat exercitiul. La Moscova, in ciuda unui arbitraj “dubios”, Nadia Comaneci si-a pastrat titlul la barna si a castigat o noua medalie de aur la sol iar impreuna cu echipa Romaniei a obtinut medalia de argint. Nadia Comaneci este prima sportiva romanca inclusa in Enciclopedia “International Gymnastics Hall of Fame”, unde au mai fost inscrisi antrenorii Bela si Marta Karoly, gimnastele Teodora Ungureanu, Daniela Silivas iar in ultimii ani si antrenorul coordonator al lotului national de gymnastica Octavian Belu. “O parte importanta a succesului o reprezinta munca si deseori lucrurile nu sunt apreciate la adevarata valoare”, a insemnat Nadia Comaneci intr-o carte pe care a publicat-o in anul 2003. In orasul in care este stabilita in Statele Unite ale Americii, la Oklahoma (un oras cuceritor, cu multe spatii verzi si cu locuri de vizitat si frecventat), unde traieste impreuna cu sotul ei, Bart Conner si fiul sau, Dylan, un ziar local a mentionat: “Oameni de pe intreg pamantul au privit-o pe Nadia Comaneci cum crestea. Lumea ei era strict controlata iar pana in anii adolescentei Nadia Comaneci nu a simtit acest lucru. Ea a fost o stea a gimnasticii iar la Olimpiada de la Montreal din 1976 a facut senzatie. Acest lucru a ajutat-o mai tarziu, in anii dupa ce ea a plecat din Romania”. In noaptea de 27/28 noiembrie 1989 Nadia Comaneci a trecut ilegal granita romano-maghiara, in cele din urma solicitand azil politic Guvernului SUA. Acest gest dramatic a avut un efect major asupra opiniei publice din Romania, chiar asupra conducatorilor tarii, care ii acordasera Nadiei Comaneci titlul de “Erou al muncii socialiste” dupa rasunatorul succes olimpic de la Montreal (ea fiind cea mai tanara romanca distinsa cu titlul mentionat). “Am realizat ca nu pot sa imi continui drumul in Romania anilor aceia. Simteam ca daca o sa plec imi tradez familia, o pun in pericol, dar in final cea mai buna decizie a fost sa plec!” – a rememorat ea trairile acelor clipe. Pe pamantul american Nadia Comaneci a promovat linii vestimentare pentru gimnastica iar in anul 1994 s-a logodit cu gimnastul Bart Conner (originar din Oklahoma). In acelasi an s-a reintors in Romania pentru prima data dupa plecarea ei din tara, din 1989. In anul 1999 Nadia Comaneci a fost prima sportiva din lume invitata sa vorbeasca la Organizatia Natiunilor Unite (pentru a lansa anul 2000 ca “An international al voluntariatului”). Demn de remarcat este faptul ca impreuna cu sotul sau, la Oklahoma, sunt proprietarii unei “Academii de gimnastica” iar in Romania, la Bucuresti, a creat o clinica de caritate pentru a-i ajuta pe copiii orfani.
Reintorcandu-ne la alte marturisiri ale Nadiei Comaneci mentionam trei momente din viata sa pe care le-ar retrai, daca ar exista aceasta posibilitate: “Clipele petrecute cu Dylan si cu sotul meu Bart, participarea la Olimpiada de la Montreal si momentele din sala de gimnastica si din competitii, alaturi de colegele mele. Ma bucur insa sa traiesc prezentul si sa redescoper noi provocari si noi momente de bucurie”.
Declarand ca “niciodata nu am vrut sa dau unora prilejul sa se bucure de lacrimile mele, asa ca am strans din dinti si in cele mai dificile momente”, Nadia Comaneci a aprofundat acest raspuns: “De mica am invatat sa fiu puternica si motto-ul meu este «Nu te ruga pentru o viata usoara! Roaga-te sa fii o persoana puternica!» Asa am reusit sa trec peste momentele dificile, sa-mi regasesc forta de a lupta, de a o lua de la capat, de a ma prinde de bara vietii si de a evolua mai departe, mai bine, mai intelept, cu mai multa implicare”. Ca sfaturi pe care trebuie ca sa le urmeze o gimnasta pentru a atinge perfectiunea Nadiei Comaneci, aceasta a mentionat: “Sa munceasca, pentru ca este nevoie de foarte multa munca. Mai este nevoie si de talent precum si de un pic de noroc, insa cea mai importanta este dorinta de a face lucrurile cat mai bine!”
Ion Moraru
