Sufletele s-au bucurat, iar prin geana privirii s-a strecurat «margaritarul» lacrimilor la intâlnirea recenta de la Biblioteca Municipala «Radu Rosetti» cu cunoscutul interpret al folclorului maramuresean Nicolae Sabau. Aceasta mare personalitate a cântecului românesc a fost prezent in municipiul de pe Trotus la invitatia Filialei Onesti a Asociatiei «Pro Basarabia si Bucovina». Intr-un regal al manifestarii artistice organizate de filiala onesteana a acestei asociatii, care are ca “vârfuri de lance” in pastrarea sentimentului românesc de unitate nationala si de aprindere a mistuitoarei chemari a unirii cu fratii de peste Prut pe inginerul Constantin Rusanovschi si pe avocatul Nicolae Enache (presedintele si vicepresedintele filialei), Nicolae Sabau a venit la Onesti cu tricolorul strâns la piept. Totul a vibrat la armonia cântecului popular, de la melodia “Mama mea când m-a facut / Mi-a pus frunze in asternut” si pâna la rascolitorul cânt “Prutule, apa salcie / Dorm parintii mei sub glie / Prutule, râu chinuit / Soarta ne-ai zadarnicit!”. N. Sabau a adus onestenilor câteva (din cele peste 100 videoclipuri inregistrate cu TVR), ce infatiseaza freamatul marii sale iubiri pentru pamântul stramosesc, imaginile fiind culese la monumentele istorice si de arta ale Maramuresului, de la traditionala manifestare “Sâmbra Oilor” (de la Huta Certeze) precum si de la fostul gard cu sârma ghimpata al granitei de nord si est. In aceasta alinare plina de patriotism au murmurat aievea cuvintele “Juramântului de credinta” ale acestui reprezentant de frunte al folclorului: “Eu, Nicolae Sabau, saditor în inimile si sufletele românilor cu glasul si versul horilor mostenite de la bunii si strabunii mei, spre a le lasa ca legamânt de viata celor ce vor veni dupa mine, jur sa apar frumusetile fara egal, puritatea si stralucirea solara a cântecului popular, creatie unica si inconfundabila a poporului meu. Jur sa pastrez cu sfintenie neântinata aceste valori care îmbogatesc sufletul românului, facându-l neasemuit în lume”. Sirul marturisirilor lui Nicolae Sabau la Onesti a fost unul cuceritor, „strecurându-se” asemeni firului plapând al unui izvor spre „matca” intelegerii evenimentelor dintr-un unghi mai mult decât sentimental. Astfel, el a marturisit ca a pierdut doi frati in cel de-al Doilea Razboi Mondial, in doua locuri distincte din epopeea acestei conflagratii, la Cotul Donului si in Muntii Tatra (ce i-a cuprins intr-un cântec sfâsietor al durerii –„A plecat maicuta, biata / Si-a ajuns la Muntii Tatra / A strabatut tot Ardealul / Pe unde-a fugit dusmanul / Si când a luat casca – n mâna / A vazut stema româna!” Nicolae Sabau s-a mai confesat onestenilor ca melodii ale sale sunt pe versurile inegalabilului poet Grigore Vieru, un cântec duios inchinat mamei („ce cât e de-ndepartata / ea nu trebuie uitata”), are o puternica stralucire de diamant: ”Mama-ntr-o sara cu luna / Si-a chemat pruncul sa-i spuna / Nu imi lua cercei cu salbe / Ca de-acum am plete albe”. Din frumosul sau Ardeal, Nicolae Sabau a mentionat ca in cântecele sale se regaseste si Craisorul muntilor – Avram Iancu, ce ne-a fost noua intotdeauna drag. Revelatia prezentei lui Nicolae Sabau la Onesti a atins coarda sensibila a inimii la (re)intâlnirea cu Alexandru Enache (care a trecut de aniversarea a 90 de ani de viata, fiind supravietuitor al luptelor de la Varzaresti, localitate aflata pe pamânt basarabean), prima intâlnire a lor fiind chiar pe acele meleaguri, la sfintirea unui mare cimitir al eroilor). Doua glasuri si doua inimi au dat traire unei melodii dar si unei adevarate clipe in care vesnicia s-a oprit in loc!
In curgerea timpului
Cunoscut in Maramures ca Niculaiu Marii a Gheorghii Zaharii din Cicârlau, N. Sabau este convins ca a venit pe lume „pentru a înfrumuseta locul pe unde trece, pentru a alina dorul si durerile sufletesti ale neamului din care îsi trage seva si îsi hraneste destinul. Nascut într-o familie de tarani, unde au venit pe lume noua copii, a cunoscut greutatile vietii înca din frageda pruncie, crescând în dragoste pentru munca”, dupa cum se arata intr-o scurta prezentare a acestui interpret. “Maicuta mea a fost o femeie frumoasa cu un glas care ar stârni admiratia multora. Cântecele ei o însoteau la lucrul câmpului, în casa si ograda sau în vie, la bucurii, dar mai ales la necazuri…” marturiseste Nicolae Sabau cu nostalgie. De pe ulita satului, în colbul careia se juca cu pruncii, de pe Valea Negrutii, din lunca Somesului ori de pe dealurile pline cu vii ale Cicârlaului s-au înfiripat horile care l-au purtat prin lume pe Nicolae Sabau, cel care si-a facut din cântec un crez al vietii. Satul copilariei din amintirile marelui rapsod al neamului românesc, Cicârlaul, a ajuns o comuna înfloritoare, cunoscuta mai ales prin acest indragit interpret de muzica populara, care s-a simtit în toata structura sa, taran. El a pornit în viata cu o istovitoare scrupulozitate, urmarindu-si atingerea unui înalt ideal în arta. Regizorul Televiziunii Române, Ioan Filip, afirma ca, “Nicolae Sabau este unul dintre putinii artisti care i-a daruit cântecului, fara rezerve, întreaga lui viata, facând din el sabie si scut, crez si legamânt”. Tocmai de aceea a razbit, devenind unul dintre cele mai viguroase talente interpretative din câte a cunoscut Ardealul si tara. „Nicolae Sabau face parte din spita nobila a renumitilor interpreti de muzica populara din Transilvania: Alexandru Grozuta, Emil Gavris, Felician Farcasu, Dumitru Sopon, Ion Cristoreanu, Petre Sabadeanu, remarcându-se prin substanta si timbrul original al creatiei sale artistice si interpretative. Prin varietatea si bogatia repertoriului, Nicolae Sabau a reusit sa patrunda cu sensibilitate în constiinta iubitorilor muzicii populare autentice din tara si strainatate”, se arata in aceeasi prezentare.
Trecut si prezent
Demne de amintit sunt si inceputurile muzicale ale lui Nicolae Sabau: de la debutul artistic al tânarului de doar 16 ani, care a fost coplesit de aplauze dupa interpretarea cântecelor; “Arza-te focu’ Gutâi” si “Când am zis daina, daina”, pâna la primul sau concurs national, desfasurat în anul 1956, n-a fost decât un pas. În anul urmator, 1957, Studioul Teritorial de Radio Cluj îl invita pe adolescentul Nicolae Sabau sa realizeze primele înregistrari cu Orchestra Filarmonicii de Stat din Cluj, iar în 1958 inregistreaza melodii maramuresene la Radio Bucuresti, cu Orchestra Radioteleviziunii Române, dirijata de Victor Predescu.
Un articol din ziarul judetean “Pentru socialism” din 22 august 1956, consemna succesul remarcabil si tinuta artistica a tânarului solist vocal Nicolae Sabau, pe o scena din Bucuresti, marcând astfel debutul unui destin artistic. În anul 1959 a luat fiinta Ansamblul de cântece si dansuri al Sfatului Popular al Regiunii Baia Mare, institutie profesionista de folclor, care îl promoveaza pe tânarul interpret Nicolae Sabau în spectacolul “Baia Mare în cântec si joc” alaturi de celebrul Felician Farcasu. Pasiunea si daruirea exemplara în interpretarea cântecului popular i-au adus lui Nicolae Sabau, în anii care au urmat, prestigiul profesional si un loc privilegiat în galeria marilor artisti ai genului.
Vibratia sufleteasca pentru frumos o intâlnim la Nicolae Sabau nu numai in marea sa dragoste pentru cântecul popular, ci si intr-un lucru cu totul inedit. In ultimii ani au inceput sa apara tot mai multe persoane care intentioneaza sa construiasca biserici sau monumente religioase. Asa se face ca unii au ramas doar la stadiul de idee, altii de proiect si putini sunt cei care au demarat constructia. Printre acestia se afla si cunoscutul interpret de muzica populara Nicolae Sabau. Iata câteva rânduri de cronica maramureseana ce-i caligrafiaza puternica daruire pentru credinta: ”Un vis mai vechi al rapsodului maramuresean se implineste in aceste vremuri, când toti ne plângem de criza economica. Se pare insa ca artistul Nicolae Sabau nu resimte perioada grea in care ne aflam. Astfel, la «Casa memoriala» din Cicârlau, in cadrul Complexului muzeal care poarta denumirea «Casa dorurilor mele», a demarat constructia unei biserici-muzeu in stil maramuresean, cu implicatii voievodale in ceea ce priveste arhitectura si sculptura. Acest obiectiv religios este destinat, in special, pentru colectia personala de obiecte vechi bisericesti, trofee obtinute din cântat si de pe vremea când conducea destinele administratiei locale, ca primar in comuna natala, distinctii, diplome de onoare sau de alte tipuri, plachete, obiecte traditionale si multe altele. In total sunt peste 90 de astfel de distinctii pe care Nicolae Sabau le-a pastrat cu sfintenie. De asemenea, detine un catalog de dimeniuni semnificative, in care sunt pastrate toate afisele care s-au facut in cariera sa de peste 50 de ani. Lucrarile sunt executate de mesterul popular Alexandru Donca cu echipa sa de muncitori din Baia Mare, proiectul fiind realizat de artistul Stefan Paskucz. Lungimea constructiei este de 14 metri, iar latimea de 7 metri. Inaltimea, inclusiv turnul, va fi de 22 de metri, conform proiectului. Fundatia este construita din beton, iar restul componentelor (constructia propriu-zisa) este din lemn masiv de stejar. Biserica este ornamentata cu bolti interioare sculptate in stil maramuresean. Beneficiarul acestei constructii este in primul rând Asociatia cultural-artistica «Alina-te dor alina». Cronica noteaza si cuvintele celor care dau viata acestui proiect: “Pastrez traditia bisericeasca (funia, soarele, crucile etc.). Pe usi vor fi valurile ce despart apa in doua (pentru a trece poporul sfânt si a scapa de romani) si alte tipuri de ornamente”, a spus sculptorul Donca. “Ideea este aceea ca omul nu trebuie sa treaca prin lume si sa nu lase ceva in urma. Eu las cântecele mele, discurile, portul popular, diplomele, icoanele daruite de bisericile din tara si strainatate, medaliile si distinctiile etc. Cântecele le las ca mostenire de suflet si de mare pret. Aici, la Cicârlau, vreau sa ramâna toate, pentru ca multe dintre ele aici le-am si gasit”.
Ion Moraru
