O noua polemica a infierbantat media, sistemul bancar, mediul politic si guvernanti: ce facem cu banii in timp de criza, dublata de recenta declaratie a presedintelui tarii care, in ciuda evidentei, neaga ca Romania ar putea fi lovita de o noua criza sau de prelungirea efectelor celei declansata in 2007-2008. Faptul ca presedintele a preluat din nou rolul de prim-ministru nu mai este o noutate, cum noutate nu mai este pentru nimeni nici refuzul lui Traian Basescu de a privi realist, analitic si obiectiv miscarile de trupe, de bani capital pe pietele mondiale. A te cantona doar in perimetrul Palatului Cotorceni, in timp ce America se cutremura, iar efectele crizei de peste Ocean se reverbereaza in toata lumea, inclusiv in Romania, vrem, nu vrem, poate fi catalogat drept lipsa de concentrare, eufemistic vorbind. Intalnirea provocata de presedinte, la care au fost invitati bancheri si ministri, s-a finalizat cu declaratii cel putin contradictorii, cuvantul de ordine fiind prudenta, in opinia presei fiind egala cu ascunderea adevarului, indemn adresat in mod special gazetarilor, cand la indemana erau ministrii cabinetului Boc, partidele din coalitie si parlamentarii care sustin actualul guvern. Care este problema? In esenta, analistii politici, dar mai ales cei economici reproseaza prim-ministrului si presedintelui faptul ca nu s-a vorbit nimic, nu s-a hotarat nimic cu privire la stoparea risipei de pe tot cuprinsul tarii a banului public, dar si ocolirea cu buna stiinta a masurilor economice care ar putea sta la baza stabilitatii si cresterii economice. S-a batut si se bate in continuare moneda pe reducerea salariilor, restrangerea locurilor de munca si cresterea impozitelor. In concluzie, se continua transferarea, ca si in anii trecuti, a efectelor crizelor pe umerii, in buzunarele cetatenilor, de parca ei ar declansat criza mondiala, ei sunt in exclusivitate vinovati de incapacitatea Guvernului de a produce inteligenta. De parca vine maine sfasitul lumii, toti primarii, presedintii, vicepresedintii, consiliile locale s-au pornit pe jaf, pe aruncarea sau ingroparea a miliarde de lei in lucrari inutile, de lux, imbracate frumos in declaratii de dragoste fata de alegator. Un milion de euro cheltuim pentru pliante turistice, alte milioane in parcuri in care vor vietui animale si pasari exotice, marea lor majoritate prin sate si comune vecine cu padurile noastre seculare, orasenii nu mai pot fara fantani arteziene cantatoare, borduri si pavele cu fete lucioase si li se apleaca fara terenuri de fotbal si sali de sport excentrice. Jurist fiind, Emil Boc nu a auzit in viata lui de rolul investitiilor producatoare de profit, de plus valoare. S-a uitat masura, un gospodar isi planifica riguros banii si ulterioarele venituri, ii imparte, ii dramuieste, fiecare leu cu destinatia lui pentru consum si investitii, iar pentru concediu, pentru nunti si petreceri, daca mai ramane. Nu vezi tarani, oraseni rupti in fund si cu pana la palarie, asa cum procedeaza actualul Guvern. Pana si guvernatorul BNR a ridicat pusca de la picior in pozitie de tragere, insa ii lipsesc tintele.