O calatorie fantastica

Sa iesi din anonimat, sa te avanti in curajul de a fi tu si nu ceea ce vor altii sa fi, sa iti depasesti limitele fara sa-ti fie frica de judecata celorlalti, sa crezi in idealurile, aspiratiile si visele tale, sa crezi in tine, sa te recunosti descoperindu-te in fiecare zi prin actiunile tale, asta inseamna sa FII TU!!
Omule drag,
Ai pasit in Noul An 2016 cu recunostinta, binecuvantare si pace in suflet. Sa ai incredere in ingerii tai, ei din naframa-ti vor coase aripi ca sa poti sa zbori.
Scoate la iveala pozitivul din tot ce ti se pare sumbru, pentru ca oamenii ce rasar in viata ta, sunt acolo cu un scop…ei te ajuta sa te redescoperi si sa te inalti.
Lumina sa-ti fie calauza…si mergi in viata cu capul sus pentru ca esti om bun cu un suflet curat…si drag mie! Iubeste, daruieste, zambeste…
Sa iubim…susurul raului, soapta vantului, dorul de “acasa”… intelepciunea batranilor nostri trecuti prin experiente…muzica inimii…liniste…dansul frunzelor…fluturii sunt liberi…poezia ierbii dupa ploaie, lumina e magica…oameni, sa ne iubim!
In calatoria timpului sunt nestinse amintirile de la vremea de colinde… Se fac pregatiri… Camesele brodate cu miros de iarna proaspata, sunt mandru asezate pe o margine de pat. La cealalta margine, soba de teracota isi arde cateva lemne. Alura impunatoare a lui tataie se pierde in blindetea ochilor de un albastru var cu seninul din vazduhul cerului. Nu stiu cand am adormit, dar stiu ca amandoua ne tineam de mana. O voce calda imi gadila auzul. Ma trezesc prima, sora mea inca ma tinea de mana. In miez de noapte ne-am pus veselia-n traiste si am plecat la colindat, insotite de doi ochi albastri… Mamaie ramane-n poarta casei, stapana peste cosurile din nuiele pline cu de toate: mere, nuci, bomboane, covrigi pe sfoara si ceva banuti in buzunarul de la sort. La lumina felinarelor, ulitele satului primesc colindele. Zapada ne scartaie sub picioare, nasul ma doare, nu vreau sa-l ating de frica sa nu-l fac tandari…dar fericirea ne inunda…pentru ca ne tineam de mana
Pe podele de nuiele / Duc copiii-n palme stele / Sa le lase pe la case / Unde-s gazdele miloase…
Intr-un vis de iarna se facea… Cativa anisori, codite impletite, ciorapei trei sferturi, fustita alba plisata…inocenta varstei. Stearsa si nostalgica, imaginea unei amintiri dintr-un tablou, se-aduna pe bratul unui fotoliu ce odihnea fustita si ciorapii. Pletele carliontate deseneaza cercuri negre pe perna moale din satin alb. Pleoapele inchid stralucirea globurilor din brad si deschid poarta catre curtea stelelor. Un vis de-o iarna…de-o viata. In intunericul diminetii, picioruse dezgolite dintr-o pijama sifonata, fac pasi in soapta. Degetele curioase incearca sa stavileasca usorul tremur al unor manute dragalase de copil…dar vai, cutia este deschisa…oh…?…un puf lanos ghemotocit, un nas umed, o labuta tresarind pe urechea stanga…un catelus visand… S-a oprit din tremurat. In bratele calde, iubibile ale unei copile, visul parea real… Un guler de pijama sub care se ascunde o codita inca impletita…o lacrima de bucurie… A fost adevarat…sau doar un vis…de-o viata!
Legenda spune ca, din dorinta de a ridica un turnulet in gradina din spatele casei, un copilas a modelat trei bulgari mari si i-a asezat unul peste celalalt. Era o iarna friguroasa, peste sat se asternuse mult omat. Brazii primisera rochite albe de dantela, casele aveau pe ici pe colo cate o caciula rasfranta pe un ochi de fereastra.
Peisajul intreg era un basm, copilasul contempland un turnulet banal si fara viata in linistea iernii din gradina. Doi ochi taciune din carbune, una bucata morcov pentru nas, un rest de matura veche in chip de mana, iar pentru un chip vesel, un zambet desenat din varf de deget inmanusat. Pe cap, o caciula de lana roasa de vreme (sau de molii) si gata. Intr-o gradina inghetata, primul om de nea zambea in singuratatea noptii: primise un fular sa-i tina de cald si un pupic pe frunte sa-i tina de iubire…
Si strabatand anul cu bune si rele, cu bucurii si provocari, ne trezim iar in povestea magica a Sarbatorilor de iarna. Bucuria de a intra in atmosfera Craciunului, ne aminteste cu precadere de anii copilariei, de emotia asteptarii impodobirii bradului, de clipa la care visam sa-l intalnim pe Mos Craciun. Cadourile stralucitor ambalate, se afla poate, inca in magazine sau bine ascunse prin dulapuri, pe undeva prin casa. Ceasul ticaie…asteptam cu rabdare…imaginatia miroase, gusta…sarmale, carnati, cozonac…familie…magic…am intrat in poveste!
…Acum , din departare, din Canada, tara in care m-am stabilit, primul lucru pe care-l fac este sa ma bucur de o noua zi din viata mea si sa multumesc pentru tot. Se cheama: recunostinta. Sufletul trebuie si el hranit cu ganduri frumoase si bune.
Cristina Dumitru, asociat Usana, Montreal, Canada