O viata in slujba culturii

Targul Onesti, scaldat de undele zglobii ale Casinului si Oituzului si de cele molatice ale Trotusului si Tazlaului, “obisnuit” cu hurducaturile carutelor in negotul marfurilor din zona montana dinspre Bretcu si Scutaru spre cea a tinuturilor Vrancei, Barladului si Covurluiului a pasit in “identitatea” de oras la inceputul anilor 1950, fara a avea decat putine cladiri mari iar tot ceea ce era vechi se demola. Elena Radulescu, ce si-a inchinat aproape doua decenii bibliotecii onestene, nota: “Se construiau masiv combinate, blocuri si in Onesti era ceva fantastic: din toate orasele tarii veneau aici sa lucreze multi intelectuali, in special ingineri constructori si chimisti. Era la moda o statistica – varsta medie a onestenilor era de 28 de ani iar orasul avea numarul cel mai mare de intelectuali la mia de locuitori. Dincolo de chingile politice ale timpului, multi tineri cautau sa se implineasca spiritual. In ciuda tuturor vicisitudinilor si a vitregiilor, a numeroase reculuri, ei au ramas statornici in nadejdea descoperirii drumului catre sine si acest deziderat il gaseau in carti”. Intr-un oras cu un singur cinematograf, cateva restaurante, o veche casa de cultura si o cofetarie, in toamna anului 1963 Biblioteca din Onesti a fost mutata din locuri cu conditii precare de pastrare a cartilor, la parterul unui bloc de pe strada Progresului (!), loc unde a salasuit “cincinale” in sir! Zbuciumul si daruirea bibliotecarilor pentru promovarea lecturii au devenit prezente in viata cetatii, in anul 1978 cand s-a aniversat semicentenarul bibliotecii onestene. Pentru profesorul Mihai Ciubotaru, care a realizat si o micromonografie (“50 de ani de lectura publica la Onesti”), a fost inceputul de a trece peste posibilele praguri de schimbare a unor lucruri, “inerente totusi intr-un regim care era foarte atent cu cei care indrazneau sa gandeasca liber”, dupa cum a marturisit intr-o pagina de jurnal. Experienta sa era una deosebita deoarece s-a dedicat “activitatii culturale din tanarul oras ce oferea un potential cultural unic si o stare de spirit ce avea sa fie temelia unei altfel de constructii – cea spirituala. Aici incepe cu sarguinta cercetarea trecutului cultural, supus uitarii din cauza rapidei modernizari si reuseste sa descopere o parte din fondul initial de carte al Bibliotecii Societatii Culturale «Cosanzeana» (infiintata in 1928), ca si alte documente si marturii despre viata spirituala a Onestiului la inceputul secolului al XX-lea” (dupa cum mentioneaza aceeasi fila de jurnal). Un exemplu al faptelor de cultura deosebite din Onesti este ca intre cele doua razboaie mondiale, la conacul avocatului Rene Bogdan se organizau serate muzicale la care participau George Enescu si viitoarea sa sotie Maruca, Mihail Jora, Mircea si Georgeta Cancicov si multe alte personalitati ale timpului.

Pragurile unei impliniri

In rasfoirea jurnalului mai este notat: “Ca director al bibliotecii onestene, in 1990 avand convingerea ca biblioteca are un rol covarsitor in emanciparea colectivitatilor umane, prof. Mihai Ciubotaru incepe sa aseze in pagina primele capitole ale unui proiect ce parea o utopie la acea vreme – construirea unui sediu nou de biblioteca (ea functionand in cateva apartamente ale unui bloc, cu depozit de carte la etajele superioare ale acestei cladiri)”. Faptul ca biblioteca functiona intr-un spatiu de 7 ori mai mic decat era necesar s-a constituit intr-un argument pentru sustinerea proiectului de hotarare privind constructia localului Bibliotecii Municipale Onesti (care a fost aprobat la 8 aprilie 1992). Primaria se obliga sa realizeze un studiu de amplasament si proiectul noului sediu precum si cuprinderea in bugetul anilor 1993-1995 a unor sume banesti pentru inceperea si terminarea constructiei. Demersurile prof. Mihai Ciubotaru (directorul bibliotecii din acea perioada), au fost hotaratoare, in stabilirea unor obiective din studiul de fezabilitate aducand variante de amplasament si o documentare privitoare la perspectivele demografice, economice si sociale ale Onestiului si corelarea indicilor demografici si economico-sociali cu indicii bibliotecari (spatii, dotari, servicii). Amplasamentul localului nou (o cladire cu trei nivele) a fost hotarat pe Bdul Oituz, intr-un mic parc, cu fatada spre strada, arhitectura cladirii imbogatind si infrumusetand peisajul urban din zona. Deoarece Bibliotecii Municipale Onesti nu i se acordase niciun nume, in 1995 a fost luata aceasta initiativa si din lista personalitatilor care au avut legatura cu spiritualitatea onesteana colectivul bibliotecii a retinut pe romancierul, istoricul si omul politic Radu Rosetti. Prof. Mihai Ciubotaru a declarat: “Propunerea de acordare a denumirii Bibliotecii Municipale «Radu Rosetti» Onesti a fost argumentata foarte bine, fiind aprobata in mai 1995 de catre Comisia de specialisti a Prefecturii Bacau. In februarie 1996, cu prilejul organizarii unui simpozion de omagiere a lui Radu Rosetti, la implinirea a 70 de ani de la moartea acestui istoric si scriitor, a fost depus in zidul viitorului sediu al bibliotecii «Mesajul catre posteritate». In acest mesaj cateva fraze sunt emotionante, mentionandu-se: «Din preaplinul dragostei noastre de meserie, din convingerea ca inima unui oras bate mai intai la biblioteci, din credinta ca doar cartea poate apropia oamenii inspre bine si pentru bine, s-a nascut ideea construirii la Onesti a unei mari biblioteci… Sa lasam harul Domnului si pulberea timpului sa se astearna peste lucrarea noastra si cei care ne vor urma sa trimita gandurile lor de deplina recunostinta». La colocviu au fost prezenti Elisabeta Varlam, fiica generalului Radu Rosetti, Radu Beldiman, nepot, si Ion Varlam, stranepot al lui Radu Rosetti”.
Om cu o caldura sufleteasca aparte, prof. Mihai Ciubotaru a marturisit si primele sale amintiri despre Onesti: “Dupa ce ocupasem diverse posturi de conducere in invatamant si cultura la Barlad, Galati, Tecuci, Focsani si Bacau am venit la Onesti ca director al Casei de Cultura. In vremea aceea Onestiul era in plina expansiune urbana, cu o populatie tanara, plina de vise si de sperante si cu reale nevoi de cunoastere si comunicare. Cariera mea in cultura a fost marcata de aceasta stare de spirit, nu m-a parasit niciodata nevoia permanenta de nou, refuzul rutinei, curajul de a trece peste obstacole, privirea atintita mereu in viitor. Am simtit de la inceput ca pot face mult pentru semenii mei, pentru viata culturala onesteana”. Gandurile profesorului Mihai Ciubotaru (care chiar in zilele sfarsitului de noiembrie a aniversat implinirea unei frumoase varste), se reintorc tot catre biblioteca onesteana, careia i s-a daruit din anul 1974 pana la pensionare, in 1997. “Am considerat intotdeauna ca biblioteca trebuie sa se afle si la propriu si la figurat in inima comunitatii.

Tinerii nu-si mai pot concepe astazi existenta fara carte si fara biblioteca, decat riscand sa se situeze in afara timpului. Este meritul meu si al colegilor mei; impreuna am intreprins tot ce a contribuit la promovarea bibliotecii in viata municipiului. Astfel am reusit sa obtinem sprijinul autoritatilor locale, a Bibliotecii Judetene si a Inspectoratului pentru Cultura Bacau”, ne-a mai marturisit prof. Mihai Ciubotaru, spre care onestenii indreapta un gand de pretuire, considerand asemeni nepotului lui Radu Rosetti, Ion Varlam, ca “pentru societate, valoarea oamenilor se masoara dupa ceea ce ei dau sau lasa altora, adica dupa utilitatea etica, estetica sau practica a infaptuirii lor”.