Preotul Clement Filimon, cel care a sfintit biserica din Slanic si a construit biserica din Cerdac, vine la Slanic Moldova in toamna anului 1928. De varsta apropiata parintelui Neculai Munteanu Muntmarg (paroh la Slanic in perioada 1927 – 1 octombrie 1928), este hirotonit la doar 21 de ani. Nascut la 24 ianuarie 1907, provenea dintr-o familie de invatatori. “Documentul” neoficial care atesta numirea sa la Parohia Slanic in anul 1928, este… un bat de lemn ca o coada de matura, pe care se infasoara Sfantul Aer (Icoana Punerii in mormant a Mantuitorului) in perioada cand nu este folosit, la Parohia Scorteni. Pe acest bat parintele Neculai Munteanu Muntmarg a scris cu cerneala urmatoarele cuvinte: “Preot Iconom Stavrofor Neculai Munteanu paroh de la 1 octombrie 1928 in Scorteni, unde multe a patimit din partea unor oi…” (cuvantatoare n.n.). Aceste cuvinte arata cand s-a mutat parintele Munteanu la Scorteni, dar si momentul venirii in locul lui a tanarului preot Clement Filimon. O alta dovada este o fotografie, din arhiva parohiei Slanic, in care apare parintele Filimon cu epitrahil, inconjurat de 22 de persoane. Pe o masa este un vas cu apa si busuioc. Deasupra sunt imprimate cuvintele: “Pavilion – No 1 Stanescu Slanic Moldova 1929”, iar pe verso, scris de mana: “Amintire din primul an de preotie – o slujba religioasa la Izvorul No 1 la inceputul sezonului 1929” cu semnatura parintelui. Cum sezonul in Slanic incepea la 1 Iunie si sfarsea la 1 Octomvrie (conform cu Dr. Emanuel Anca – “Slanicul Moldovei si apele sale”, Gazeta ilustrata, mai – iunie 1936) in acei ani, sezonul anului 1929 era in primul an de preotie al parintelui Filimon, ceea ce confirma informatia din Scorteni. Prezbitera Zoe (nasc. pe 15 ianuarie 1908) provenea de asemenea din familia unor invatatori, fiind la randul ei invatatoare, initial pe valea Slanicului. Dupa ce au plecat la Bucuresti, a fost director-adjunct la Liceul Aurel Vlaicu, apoi directoare a Scolii Generale de Fete nr. 26, din Calea 13 Septembrie, avand gradul I si “gradul de merit”. Bunicul dupa mama al preotesei a fost Pandele Iancu, seful garzii lui Cuza (dupa cum a mentionat prof. Dan Sandu in art. “Maitre- prietenul regasit”, aparut in Revista “Izvorul Numarul Unu din 2009), iar prin prin Dumitriu (bunicii dinspre tata), spune Elisabeta Filimon, nora sa, era ruda cu Sadoveanu. Peste ani, Valeriu Filimon, fiul sau, va fi ingropat langa Profira Sadoveanu.
Sfintirea bisericii din Slanic – ridicata prin osardia parintelui Neculai Munteanu Muntmarg -, cel mai important eveniment al vietii duhovnicesti din Slanicul primei jumatati a secolului al XX-lea, s-a facut cu mare solemnitate in ziua de 15 august 1929, de “Adormirea Maicii Domnului”, organizator fiind parintele Clement Filimon. In afara de autoritati, epitropii Casei Sf. Spiridon, toti vizitatorii Slanicului, au mai participat si satenii din localitate si din imprejurimi.
Slujba de sfintire a fost oficiata de P.S. Arhiereu Ilarion Mircea Bacauanul, vicarul Sfintei Episcopii a Romanului, asistat de consilierii referenti ai Sfintei Episcopii: Pr. Gh. Manoliu si Pr. Gh. Butnaru, protopopul Atanasiu din circumscriptia Trotus si preotii Al. Georgescu si Radulescu din Braila. Cu acest prilej, Biserica din Slanic editeaza o brosura, din initiativa preotului paroh Clement Filimon, intitulata “Sfintirea bisericii Sf-tul Ilie si Cuviosul Axentie din Slanicul – Moldovei”, cu 31 de pagini in format A5. Brosura contine o biografie a lui Axente Pandrea, ctitorul bisericii, o scurta prezentare a Slanicului, cuvantarile tinute cu ocazia sfintirii bisericii de catre P.S. Arhiereu Ilarion Bacaoanu, Theodor Jellea (Epitrop general al Casei Sf. Spiridon), Gheorghe Sion (mare proprietar in Slanic, fost magistrat, cetatean de onoare al orasului Cluj), Pr. Al. Georgescu (Profesor in Braila), Pr. Ion S. Radulescu din Braila, Preotul Paroh Clement Filimon, D-l Avocat N. Gh. Dorin (proprietar din Slanic si Presedintele Comisiunei Interimare a orasului Barlad), Dl. Gh. Dumitrescu (mare proprietar in Slanic si invatator pensionar), precum si ce au scris ziarele vremii despre sfintirea bisericii (“Curentul” nr. 578/28 Aug. 1929; “Duminica Poporului” din Oct. 1929, “Bacaul” nr. 16/28 Aug. 1929 si “Vartejul” din Braila).
In cei treisprezece ani cat a slujit la Slanic preotul paroh Clement Filimon s-a ocupat si de construirea bisericii si a casei parohiale din Cerdac, colaborand cu parintele Munteanu Muntmarg care, desi preot la Scorteni din 1928, a publicat in revista “Cultura poporului” de la nr 283/16 iunie 1929 pana la nr. 333/6 iulie 1930 urmatorul anunt: “«Cultura Poporului» s’a manifestat nu numai prin scrisul ei neprihanit, dar si prin fapte caritabile. Citirea gazetelor au sprijinit, cu jertfa lor baneasca, multe cauze sfinte. De aceia noi avem incredere in darnicia cititorilor nostri. Crestinii din Cerdac-Slanicul Moldovei se roaga umiliti catre cei cu dare de mana si cu inima crestineasca sa-i ajute asi reface Biserica distrusa de furia razboiului trecut. «Cultura Poporului» si prin ea cititorii nu pot ramane stana de peatra la strigatul induiosator al credinciosilor saraci din Cerdac-Slanicul-Moldovei, si de aceia deschidem o colecta in coloanele gazetei. Ceeace nu poate face statul pentru Slaniceni, sa facem noi. Ofrandele se vor trimite pe adresa gazetei la Bucuresti, cu mentiunea : «Pentru Biserica «Sf. Gheorghe» din Slanic». Numele si suma donatorului se vor publica in gazeta. Avem nadejdi mari in inimile dornice si crestinesti ale cititorilor nostri. Sa ne ajute Dumnezeu sa sfirsim cu spor inceputul incercarii noastre crestinesti. Fie Dumnezeu cu noi”.
Cerdacenii nu mai aveau biserica din 1916. Samanta indemnului de a ajuta la construirea unei noi biserici in Cerdac, “aruncata” la biserica din statiune, dupa anul 1929, a incoltit si in sufletul unei femei din Bucuresti, Eufrosina Stefanescu, care se ofera sa ridice biserica. La 25 septembrie 1930, de Cuvioasa Eufrosina, s-a sfintit locul si incep lucrarile pe un teren donat de Gheorghe Harapu si Constantin Ionel. Cu munca oamenilor si banii ctitorei, biserica este terminata in toamna anului 1932. Temelia este din piatra de Slanic, corpul din lemn sipcuit si tencuit, iar acoperisul din tabla. Turla de deasupra pridvorului a servit pana in 2005 si de clopotnita. Catapeteasma este o lucrare deosebita, realizata de sculptorul Anghel Dima din Bucuresti.
Din vremuri de demult…
Revista “Cronica Romanului” din anul 1932 (la pag. 415) publica stirea despre “Sfintirea bisericii din Cerdac – Slanic – Bacau”: “In satul Cerdac – Slanic – Bacau s’a ridicat din temelie cu toata cheltuiala pioasei crestine si bunei romance, Eufrosina Stefanescu din Bucuresti prin osardia si ravna Pr. Cl. Filimon si a D-lui Primar Forcos (Petre n.n.), un locas de inchinaciune pentru populatia ortodoxa, care nu avea unde sa se inchine dela razboiu incoace. Aceasta biserica s’a sfintit in ziua de 8 Noembrie de catre P.S. Ilarion Bacaoanu, Vicarul Sf. Episcopii, asistat de P.C. Consilier referent Pr. Ioan Bucevschi si P.C. Protoiereu de Trotus, Iconom Stavrofor Neculai Tudorache, Pr. Eug. Machedon Caraclau si de diaconii D. Teofanescu dela Sf. Episcopie si C. Lupu dela Catedrala din Tg. Ocna. Au luat parte la sfintire ctitora, impreuna cu d-l Maior Dr. Popescu Comet si sotia sa Constanta, ginere si fiica, d-l primar al Tg. Ocnei Moldoveanu, D-l prim pretor Vartirez cu multi credinciosi din Tg. Ocna si imprejurimi.
Dupa cetirea Sf. Evanghelii, a rostit o inaltatoare predica P.S. Arhiereu Ilarion, scotand in evidenta fapta crestineasca savarsita de D-na Eufrosina Stefanescu, si prin care se reinvie traditia din trecut, cand domnii si alti evlaviosi crestini, ridicau locasuri sfinte intru slava lui Dumnezeu. Cu aceasta ocazie a fost gratificat parohul locului Pr. Clement Filimon pentru suma depusa cu rangul de sachelar, iar monahul de la Schit Magura Ocnei Ioanichie Tabanescu a fost hirotonisit in ierodiacon. La masa comuna ce s’a dat in scoala primara au inchinat P.S. Arhiereu Ilarion, pentru M. S., Regele Carol al II-lea, Pr. Protoiereu N. Tudorache pentru P.S. Episcop Lucian, Arhiereu Ilarion, precum si pentru ctitora cu familia sa: d-l Maior Dr. Popescu Comet si pentru primarul Comunei, care impreuna cu enoriasii i-au dat tot concursul pentru aducerea la bun sfarsit a acestei ctitorii. Tuturor le-a raspuns parohul, Pr. Clement Filimon.”
Aici, la Slanic, se nasc cei doi copii ai familiei, Nicolae si Valeriu, – cel din urma nascut pe 12 octombrie, in anul 1931. Desi parintele Filimon ar fi dorit ca baietii sa urmeze o cariera militara, orientandu-i spre Liceul Militar din Chisinau, Nicolae ajunge inginer, iar Valeriu Filimon poet, scriitor, critic literar, profesor universitar la Facultatea de Litere, fiind, pana la momentul actual, cea mai mare personalitate nascuta pe Valea Slanicului. In anul 2015 Consiliul Local al orasului Slanic Moldova i-a acordat (post mortem) titlul de “Cetatean de onoare” si s-a propus ca Scoala Gimnaziala din Slanic sa poarte numele sau.
Parintele Clement a dat o atentie deosebita si Bisericii din sufletele credinciosilor. In fotografiile pastrate in arhiva parohiei se vad preoti si ierarhi slujind in fata bisericii din Slanic, in aer liber. Prin numarul mare de preoti invitati la Slanic, atat cu prilejul celor doua sfintiri de biserici, cat si cu alte prilejuri, parintele Clement este poate cel mai ospitalier preot dintre toti preotii Slanicului. A facut parastase pentru eroii din luptele de la Marasesti (1932), unele cu procesiune prin oras, de la biserica la monumentul eroilor, a tinut predici inflacarate la Cimitirul eroilor si a organizat hramuri si cercuri pastorale, imortalizate in fotografii de valoare inestimabila pentru parohie (o parte din ele au fost donate Parohiei Ortodoxe Slanic Moldova de doamna Elisabeta Filimon, nora parintelui Clement si sotia poetului Valeriu Filimon, prin mijlocirea profesorului Dan Sandu, din comuna Berzunti). A infiintat Corul Doina format din cel putin 17 persoane (dintre care 7 femei) dupa cum se vede dintr-o fotografie din anul 1934. Prin 2008 am avut bucuria sa cunosc o femeie deosebita, membra a fostului cor Doina. Doamna Eugenia Giurgiu, ortodoxa dupa casatorie, era fata unei vechi familii catolice din Slanic, Oprea Andrei, cu noua copii. Atunci cand facea parte din corul parintelui era nemaritata, deci catolica, si mi-a spus ca aproape toti cei din cor erau catolici. De altfel, se stie, pana la ridicarea unei biserici catolice la Slanic, in 1943, credinciosii catolici aveau o legatura speciala cu Biserica ortodoxa din zona.
Vrednicul parinte Clement a plecat din Slanic in anul 1941 (procesul verbal de predare a averii si arhivei Parohiei Baile Slanic intre parintele Filimon si parintele Gadinceanu este datat 18 decembrie 1941 si se afla la Arhivele Nationale Bacau). La 1 aprilie, de Sfintele Pasti, slujea noul preot Dumitru Ioan Gadinceanu. Nu stim data cand a intrat – prin concurs, spune Doamna Elisabeta Filimon – in clerul militar insa cert este ca a participat la cel de-al Doilea Razboi Mondial alaturi de militarii romani din Rusia. In arhiva sa personala gasim fotografii in care slujeste langa cruci acoperite de caschete, mananca alaturi de soldati, in transee, slujeste langa tunuri antiaeriene sau pe un scaun in mijlocul soldatilor. Face slujbe de inmormantare soldatilor adormiti si slujbe de binecuvantare a credinciosilor care tin in maini icoane acoperite cu stergare in stil rusesc. Intre aceste fotografii de razboi este una din Moscova, in Piata Rosie, ceea ce ne duce la concluzia ca parintele a ajuns cu armata in inima tarii comuniste. Lupta sa nu a fost impotriva unor oameni, a fost impotriva unei ideologii satanice – bolsevismul comunist, dar mai ales impotriva ateismului.
Odata cu intrarea Armatei Rosii in tara, se retrage cu familia la Lipova scapand de condamnarea de presupus “criminal de razboi”, asa cum s-a intamplat cu alti preoti militari. Ordinul din 22 august 1948, de desfiintare a clerului militar, il gaseste preot militar cu grad de maior la Regimentul de Garda Regala si este trecut preot civil la biserica Mihai-Voda din Bucuresti unde va sluji pana la inceputul anilor ’80.
Tot la inceputul anilor ’80, parintele, impreuna cu doamna preoteasa, septuagenari acum, veneau in vizita la Slanic si se cazau la familia Petriia Harapu din Cerdac, unul dintre baietii fostei sale ingrijitoare la biserica, Anica, si a paraclisierului Alexandru Harapu. Parintele Mircea Ilie, dupa iesirea la pensie a parintelui Constantin Cartas, retras la Ploiesti, l-a rugat pe parintele Clement sa slujeasca slujba de Inviere la Cerdac, cea de-a doua biserica a parohiei, prin 1982 si se pare prin 1983. Parintele Clement participa la servicii religioase in Slanic, atunci cand era invitat. In 1975 vine la inmormantarea inginerului Mircea Petrica Ilie adormit la doar 26 de ani intr-un accident de munca, iar in luna iunie 1982, participa la inmormantarea unui om de vaza al satului, Mihai Harapu, impreuna cu parohul Mircea Ilie si preotii Constantin Cartas si Dumitru Ioan Gadinceanu.
Greu incercat dupa trecerea la cele vesnice a dragei sale sotii Zoe, pe 15 ianuarie 1989, vede “libertatea” adusa de asa-zisa revolutie din decembrie 1989, dar nu se poate bucura pe deplin de ea pentru ca i se refuza viza de America unde dorea sa plece, la nepotii fiului sau Nicolae. A trecut in lumea dreptilor cu o zi inainte de Buna Vestire a anului 1990, dezgustat probabil de situatia din Bucurestiul devastat de mineriadele din ianuarie si februarie ale anului respectiv. La inmormantarea sa au participat preotii: Dr. Emilian Cornitescu, profesor universitar de Vechiul Testament, si fiul sau.
Acum, la moment de aducere aminte, sa rememoram versurile sale, scrise pe verso-ul unei fotografii din tinerete, o dedicatie pentru fratele sau Aurel: “Deloc, tu frate nu mi-ai scris/ Si nici nu te-ai gandit/ Sa ma intrebi daca traiesc/ Sau dac’am adormit!?// O frate! Anii care trec/ Sa stii ca’n drumul lor/ Dau ce-i mai dulce pe pamant/ Portretul fratelui «Pastor»// Care revarsa iubire,/ Iubire, dulce de parinti/ Si dragoste neperitoare/ Catre voi ce-mi sunteti frati.// Pr. Cleménte F”
Preot Catalin IIlie, Slanic Moldova
