O femeie zdravana, dintr-o bucata, care cu aceeasi usurinta mulge oile sau se aranjeaza precum acucoanele” si vine in piata sa vanda cas, urda dulce sau branza la burduf. Aceasta este tanti Victoria Cimpoia, din Casin, cunoscuta de toti onestenii pentru marfa sa cea buna.
aEra bine si atunci. Nu faceam bani multi, dar aveau valoare. Noi, cum n-am avut alta ocupatie, de pe urma animalelor ne-am facut casa, masa, ne-am aranjat copii. Si acum facem la fel. Ce castigam investim in casa, mai facem un gard, ne mai cumparam cate ceva, ca doar nu o sa tinem banii la saltea.”
Victoria Cimpoia
De 40 de ani, de cand vinde branza, apriga femeie a ajuns sa-si cunoasca musterii ca pe propriile buzunare. aDe cand m-am maritat, am aaterizata direct la stana. Am avut oi si pe timpul lui Ceausescu si avem si acum, in democratie. Altceva nu am facut, nici eu si nici sotul meu”, spune mandra Victoria lui Cimpoia. La Casin are cam 1000 de oi si multe hectare de teren. aPatru ciobani, sotul si baiatul meu nu dovedesc treaba. Pentru noi, crescatorii de oi, ziua incepe la ora 5.00 si daca ne linistim pe la miezul noptii. A doua zi o luam de la capat”, zice apasat femeia, in timp ce cantareste o bucata de cas. Clienta, o duduie de oras, bine fardata, se uita de sus la precupeata. Dar tanti Victoria este obisnuita cu fitele orasencelor si nu o deranjeaza aerele lor. Stie ca acestea nu fac multi bani. Bacita a prins vremuri bune pe timpul lui Ceausescu, chiar daca an de an trebuia sa cotizeze la Stat cu oi, lana si lapte.
Criza printre oieri
Afacerista sadea, femeia isi povesteste viata, dar nu pierde din ochi niciun potential client. Un barbat si o femeie trec pe langa masa ei si privesc cu jind la rotocoalele de cas. El ii da coate nevestei sa umble la portofel, insa aceasta are retineri. aHai sa luam niste cas de la baba asta din Casin”, glumeste musteriul, in timp ce-si arata dantura stirba spre precupeata. Tanti Victoria uita de interviu. aCat sa fie?”, isi intreaba iute clientii. Femeia care se uita amar in portofel isi pierde vlaga. aUn kilogram!”, sopteste anemic. Comercianta taie o felie zdravana de cas si o pune pe cantar. Ia bancnota de zece lei de la clienti si o plaseaza la o vecina. aAnul acesta e de jale, ofteaza femeia. Au fost zile in care abia am vandut cate 10 kilograme de branza. Doar in zilele de salariu mai cresc un pic vanzarile.
[ad#stire] Nici marfa nu o pot tine pe taraba cat lumea. Dar nu arunc branza. O duc acasa si o pun la putina. Cred ca pana acum am vreo 500 de kilograme la beci”. Ochii cafenii ai aprigei bacite se intuneca, iar santul dintre sprancene pare sa se adanceasca. Insa, negativismul nu gaseste loc in inima Victoriei Cimpoia. Femeia face din mana a lehamite, dupa care fata i se insenineaza. A trecut ea prin clipe si mai negre!
L. Adochitei
