Onoarea presedintelui

In mod cert, Traian Basescu nu e un personaj sters, care sa se fofileze sau unul lipsit de capacitatea de a-si asuma gesturile, vorbele sau faptele proprii. Presedintele isi tot asuma, de cateva saptamani, un program de masuri dure, antisociale, menite, zice el, a ne scoate din mlastina in care ne afundam pe zi ce trece, desi acest program ar fi trebuit asumat de guvernul-marioneta caruia Basescu nu se indura inca sa-i taie sforile si sa-l lase cazut la pamant. Asumarea raspunderii de catre Cabinetul Boc este in acest moment una pur formala, atat timp cat adevarata asumare a avut loc cu o zi inainte, dupa consultarea cu partidele aflate la Putere, si i-a apartinut tot presedintelui jucator cu soarta propriului popor. Acelasi presedinte care nu s-a sfiit sa recunoasca, la jumatate de an de cand a fost reales, ca nimic din ce a promis in campania electorala nu mai este valabil acum („atunci era campanie electorala”, spune presedintele, ca si cum un cod al onoarei nu se aplica si pentru vorbele aruncate atunci cu singurul scop de a ajunge din nou la Putere). Deci, da, fara indoiala, Basescu e un tip curajos, un adevarat lup de mare, care nu se teme sa recunoasca in fata celor care l-au ales ca i-a mintit de la obraz doar pentru a-si atinge telul. El nu ne spune ca atunci nu era constient de situatia grava in care ne aflam, ci ne spune sincer ca „era campanie electorala”, ca si cum in acel context totul era permis, inclusiv minciuna. Dar adevarata masura a curajului basescian reiese, insa, din recunoasterea viciilor omului Traian Basescu. Intrebat de unul dintre parlamentarii din arcul guvernamental cum ramane cu una dintre promisiunile cu caracter social, referitoare la pensii, presedintele i-a raspuns senin ca probabil atunci cand a facut-o era sub influenta bauturilor alcoolice. No comment! Daca mai poate cineva sa spuna si in fata acestei recunoasteri ca nu avem un presedinte curajos, in stare sa isi asume si bune, si rele, atunci cu siguranta acela e un carcotas care nu vrea cu niciun chip sa-i vada meritele: dorinta de putere, capacitatea de a minti si de a fi sincer in acelasi timp (recunoscand ca a mintit) si puterea de a recunoaste ca de aproape sase ani ne conduce sub influenta bauturilor alcoolice. Pacat ca toate aceste „merite” ies la suprafata abia acum, cand presedintele nu mai are nicio teama electorala, iesind definitiv din cercul cersetorilor de voturi.