Statul roman da semne ca e in viata. Dupa opt ani de la producerea unei inselaciuni la Rafo Onesti, procurorii DIICOT i-au trimis in judecata pe Teodor Nicolaescu si Mihai Iacob. Oamenii legii afirma ca acestia au luat combustibil de vreo 135 de miliarde, pe baza unor falsuri, fara sa mai vireze sumele in contul rafinariei. Cazul in sine pare simplu, dar ramane inexplicabila reactia tardiva a autoritatilor. Ce au facut in ultimii opt ani cei care ar fi trebuit sa vegheze la economia tarii si la infractionalitatea economica? Ce fac presupusii infractori, in opt ani de zile, atunci cand sunt santajati? Nerespectarea procedurilor judiciare ridica intodeauna semne de intrebare. Mai ales, cand in joc sunt sume de ordinul sutelor si miilor de miliarde de lei. In natura nimic nu se pierde, totul se transforma. Rafo a fost devalizata incet dar sigur. Apoi, blocata prin procedura de reorganizare. Dupa Revolutia din 1989, ca dupa orice alta revolutie, s-a instalat haosul. Transformarea valorilor, a averii statului in proprietate privata, a mentalitatilor, s-a facut intr-un mod aparte, balcanic. Traim in suspiciune, cu teama, halucinant.
[ad#stire] Nimic nu e sigur in aceasta lume schimbatoare. Din trecut, in functie de conjucturi, apar ecouri, interpretate dupa litera sau in spiritul legii. Numarul ilegalitatilor din Romania este, practic, nelimitat. Contextul politic, economic, relational si mediatic determina iesirea din amnezie a procurorilor si instantelor. Totodata, Justitia din Romania inca mai are de trecut unele examene in fata europenilor.
Mircea Merticariu
