Trecand din Transilvania spre Moldova prin pasul Ghimes Faget ori prin trecatoarea Oituz, strabati una dintre cele mai minunate vai, brazdata de apele repezi de munte ale Trotusului si afluentilor acestuia. Valea Trotusului face parte din minunatul peisaj al Carpatilor Orientali, iar aceste meleaguri pline de istorie si legenda au fost locuite de milenii. Vremurile vitrege, invaziile si razboaiele au distrus partial unele sate de pe Trotus, care si-au schimbat vechea vatra, dar acestea au reinviat, s-au refacut pe alte locuri. Conditiile prielnice de clima si relief au atras populatii pe valea Trotusului inca din timpuri stravechi, pe aici trecand si purtatorii culturii neolitice Cucuteni. Descoperiri s-au facut la Viisoara (Targu Trotus), pe locul numit Varatici. Putem afirma ca aceste zone au fost locuite inaintea dacilor. Populatiile neolitice, purtatoare ale Culturii Cucuteni, isi duceau viata pe terasele Trotusului, avand ca ocupatii cresterea animalelor si cultivarea cerealelor. In domeniul ceramicii au dovedit maiestrie artistica, iesind in evidenta olaritul.
Este posibil sa fi fost o uniune a obstilor (a obstilor satesti) din bazinul mijlociu al Trotusului si sa fi existat cnezate formate din mai multe sate. In bazinul mijlociu al Trotusului se deschide o campie larga intre localitatile de azi Targu Ocna si Onesti. Toponimiile pastrate pana astazi confirma ca pe valea Trotusului au poposit vremelnic uzii, cumanii, tatarii, care apoi s-au indreptat spre Transilvania sau alte directii. De la uzi apar toponimele Oituz, Uz, Poiana Uzului, de la cumani sunt toponimele Caraclau, Comanesti si altele. Dominatia tatarilor in valea Trotusului a determinat hidronimul „Totrus” („apa tatarilor”), de la care si-a luat denumirea orasul medieval Trotus. Marea invazie tatara de la 1241 a avut urmari negative asupra populatiei din sud – vestul Moldovei. Dupa ce au invins populatia din sudul Moldovei, sprijinita de cumani, armata tatara condusa de Bochetor traverseaza Carpatii prin pasul Oituz, la 31 martie 1241. Multa vreme vaile Trotusului si Oituzului au constituit caile de invazie a tatarilor spre Transilvania.
Treptat, in valea Trotusului s-au stabilit un mare numar de romani, maghiari si secui, zona ajungand sub control maghiar. Targu Trotus si-a luat numele apei Trotus, originea numelui fiind controversata. In actele slave ale secolului al XV-lea forma veche este Totrus (Nicolae Iorga notand ca acest nume pare sa insemne „raul tatarasc”). Maghiarii i-au alungat pe tatari, care pradau localitatile situate dincolo de lantul Carpatilor, si au pastrat denumirea „Totrus”, dar cu un accent maghiar. Mai tarziu, romanii, multi venind din Transilvania, au dat denumirea actuala – Trotus. Geneza orasului Targu Trotus s-a datorat conditiilor fizico – geografice favorabile, el fiind in apropierea unei ocne de sare si a drumului comercial care inca din antichitate suia pe valea Oituzului in Transilvania, prin actualele Bretcu si Tg. Secuiesc, la Brasov.
Prima mentiune documentara a Targului Trotus apare in privilegiul comercial acordat negustorilor din Lvov de Alexandru cel Bun, voievodul Moldovei, la 6 octombrie 1408, in care stabilea taxele vamale pentru diferite marfuri, precum si locurile unde urmau a se plati aceste taxe. Targu Trotus apare si in actul dat la 29 iunie 1456, prin care Petru, voievodul Moldovei, intareste vechiul privilegiu de negot dat anterior liovenilor. In secolul al XV-lea Trotusul s-a transformat intr-un centru infloritor, mestesugaresc si comercial, fiind in acelasi timp centrul celei mai vechi si mai puternice exploatari organizate a sarii din Moldova. Aceasta situatie a durat din secolul al XIV-lea pana spre sfarsitul secolului al XVII -lea, cand intaietatea a fost cedata noului targ ce incepea sa se formeze – Targu Ocna, unde s-au mutat majoritatea negustorilor si mestesugarilor. Pe plan cultural, in Targu Trotus s-a tradus pentru prima data Biblia in limba maghiara, in 1440. Traducerea este importanta pentru noi prin codicele care spune: „Aceasta carte a fost copiata de mana lui Gheorghe Nemet… in orasul Trotus in anul de la Nasterea Domnului o mie patru sute saptezeci si sase”. Prigoana impotriva husitilor, declansata de Biserica Catolica si sustinuta de regatul maghiar, va determina pe multi adepti ai acestei convingeri sa se refugieze in Moldova inca din timpul lui Alexandru cel Bun si sa isi stabileasca resedinta in orasele Trotus, Bacau si altele, unde au beneficiat de sprijin din partea voievozilor moldoveni. Exista la Trotus o colonie ungureasca ce devine un centru al activitatii husite in Moldova. In a doua jumatate a secolului al XV-lea orasul Trotus a fost incendiat de trupele conduse de Matei Corvin (regele Ungariei) in expeditia intreprinsa in Moldova, ce avea ca obiectiv inlocuirea lui Stefan cel Mare. La 19 noiembrie 1467 Matei Corvin trece muntii, ocupand si arzand orasul Targu Trotus. Interventia energica a lui Matei Corvin prin pasul Oituzului, cu o armata numeroasa, a devastat si distrus targurile intalnite – Trotus, Bacau, Roman. In fata superioritatii numerice, Stefan cel Mare s-a retras spre nordul Moldovei si, dispunand de 12 000 oameni, in noaptea de 14 – 15 decembrie 1467 ataca prin surprindere oastea maghiara aflata la Baia, silindu-l pe Matei Corvin, ranit, sa se intoarca la Brasov.
Trotusul era un centru infloritor, aici stabilindu-se grupuri etnice de unguri si germani, mentionati in izvoarele scrise. Tineri din zona mergeau la studii la colegii si universitati peste hotare, astfel ca, potrivit izvoarelor scrise, la 1470, la Universitatea din Cracovia studiau Iohan Stanislav si Paulus Pauli, din Trotus. (va urma)
prof. Romica Cernea
