Orizonturi culturale adjudene

Adjudul, al doilea municipiu aflat pe valea Trotusului, a gazduit “la ceas de septembrie”, cea de-a XXXII -a editie a “Saptamanii Bibliotecii Adjudene” – o manifestare ce aduna “valvataile flacarilor culturii” intr-un “desant” spiritual deosebit. De aceasta data au fost prezenti poetul Liviu Ioan Stoiciu, scriitorul Corneliu Antoniu (presedintele Filialei a Uniunii Scriitorilor din Romania), prof. dr. Adrian Botez (autor al unui impresionant numar de volume de eseuri si versuri), editorii Constantin Marafet si Cornel Galben, scriitorul Culita Ioan Usurelu, profesorul si criticul literar Ionel Necula. S-au mai aflat la “rotonda” bibliotecii adjudene Doina Popa, Marin Moscu, Mariana Stratulat, Ana Maria Bentea, Virgil Ursu Musceleanu, George Patrascanu, Catalin Mocanu si artistul plastic Vasile Anghelache (membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania). Acest artist plastic adjudean a vernisat o expozitie cu peisaje din Franta, despre care ne-a spus ca le-a realizat pe coasta bretona, in niste conditii inedite. “Acolo lumina se schimba tot timpul. Am incercat sa intru in spiritul locurilor, ce sunt pline de artisti… si e de mentionat faptul ca aici a pictat un peisaj mirific si marele pictor francez Claude Monet… Am fugit de peisajul facil si am fost unde se uneste pamantul cu marea!” La aceasta marturisire a pictorului Vasile Anghelache poetul Liviu Ioan Stoiciu a adaugat: “El traieste o poveste de dragoste foarte intensa cu o artista a artei plastice din Franta, care «il scoate in lume». Stilul sau de lucru e cu totul diferit; Vasile Anghelache surprinde un val al marii sau o umbra cum nu o sa reusiti ca sa faceti niciodata! El este un cetatean european… Premiile te si impun in Europa, nu ca in Romania, unde nu conteaza si care nu respecta valorile ce dau identitate acestui popor. Cu «lauri pe frunte» , Vasile, ce a realizat primele picturi dupa 20 de ani de «gravari», a avut «o pornire buna!» Noi, «muritorii de foame», nu putem face asa ceva!” Este de mentionat faptul ca Vasile Anghelache, ce a facut ca si Vrancea sa aiba un pictor de talie europeana, a lucrat la cel mai mare atelier de gravuri din Paris.
Dupa acest “intermezzo plastic” scriitorul Corneliu Antoniu, presedintele Filialei Sud – Est a Uniunii Scriitorilor din Romania, a prezentat comunicarea “Poezia ca finala a premonitiei” Aceasta s-a dovedit a fi o “revarsare” a ideilor, totul minunand pe iubitorii de cultura adunati in spatiul unei incaperi “incarcate cu carti” de la Biblioteca Municipala din Adjud. Pornind de la definirea termenului de premonitie – “capacitatea de a anticipa in bazele unei sensibilitati de afecte” Corneliu Antoniu a evidentiat faptul ca “realitatea acestui termen se substituie materiei si existentei” si a mentionat:”Misterul poeziei este cu atat mai mare cu cat a stat la baza formarii marilor filosofi. Creatia este «depozitul de puritate» al individului, ce va spera intotdeauna la un ideal, indiferent de conditia sa. Exista tendinta de «a te amana» mereu ca poet, de a te incorpora intr-un ideal dinauntrul cuprinderii tale… Existenta poate produce ordine ca o varianta iar calatoria «in granitele ordinii» formalizeaza. Spiritul viu regandeste prin reintoarcere idealul. E necesar realul si el se confirma. In cate realitati incape propria noastra realitate? Creatorul se aseaza «la baza iluziei» si nevoia de a nu convinge sta la baza anarhiei comunicarii. E doar o apa si o speranta a unui botez ce se amana mereu! Taina sta tot mai ascunsa! Este o zadarnicie – si in nici un caz ultima!- ce reaseaza poezia si poetul in scopul sau primordial…”

35 de ani de viata literara pentru poetul Liviu Ioan Stoiciu

Pornind de la aceste “predictii” scriitorul Corneliu Antoniu a trecut la prezentarea unor referinte asupra volumelor de versuri “Nous” si “La fanion” realizate de poetul Liviu Ioan Stoiciu (LIS). “Multi si foarte priceputi in ale poeziei l-au situat pe acest poet in «istoriile» noastre literare, au asezat in jurul lui o «loja» de respect, de bun simt si de apreciere. Stilul poetului e atat de viu si de pregnant in aceste carti incat ne gandim daca acest poet nu e dintre cei care duc mai departe poezia! Dintre cei ce n-au incetat niciodata sa caute, LIS nu are limita, este peste tot”, a declarat intr-o aura plina de extaz pentru “bucuria cuvintelor” scriitorul Corneliu Antoniu, care a completat:”Pentru un creator adevarat nu exista «statie terminus». Cartile lui Liviu Ioan Stoiciu se citesc cu dragoste. El este «un fachir» al literelor, viziunilor si intruchiparilor. Purtator de reflexe solare, ramane unic si inconfundabil, demn de a fi invidiat frumos de toata lumea!” Volumul “Nous” a intrat si sub “ochiul critic” al scriitorului Culita Ioan Usurelu, care a mentionat: “Daca Romain Rolland a luptat cu Franta pentru nedreptate si Liviu Ioan Stoiciu lupta pentru nedreptatea acestei lumi si el stie ce pateste pentru aceasta. El scrie o poezie ce s-a impus si se va impune si de acum incolo. Poezia suntem noi, lumea ei, existenta, inexistenta, inteligenta, ratiunea dar si «acel loc din suflet unde se produce extazul». Caracterul ramane cu o conditie: daca l-ai avut! Asa-i si in poezie. Autorul ne prezinta intamplari firesti, uneori nefiresti si poeme in proza. Parerea unui cititor era ca «a analiza o poezie inseamna a inghesui de viu un om intr-un sicriu!» Intri mai greu si iesi mai repede! Curajul in lume este curajul de a trai, care este mai greu acum ca altadata… dar totdeauna s-a trait greu! In volumul «Nous», semnat de Liviu Ioan Stoiciu intalnim versuri scrise cu o verva a spiritului, imaginea Manastirii Sihastru, cum se varsa Trotusul in Siret sub seninatatea pe care o abordeaza «un el si o ea» Fata de timpul in care autorul acestui volum a fost dus la manastire de tatal sau, timpul de azi este total alterat. Autorul vrea sa se apropie si mai mult de matca, de cantonul unde a trait si de locurile copilariei. Toata lumea viseaza la aceasta pentru ca cei mai frumosi prieteni sunt cei ai copilariei! Acum, la 65 de ani LIS ne da lectii de creativitate, cu acest nou volum ce sunt sigur ca va avea un traseu interesant… fiind o carte ce «va strapunge» multi critici, cu bine sau cu rau!” O introspectie foarte profunda a acestui nou volum a facut profesorul doctor Adrian Botez, membru al Uniunii Scriitorilor. In aceasta analiza domnia sa a pornit de la o cugetare a scriitorului francez Emile Zolla (“Lumea aceasta e prea otravita”), astfel ca a punctat mai multe lucruri:” LIS este exasperat, simte in sine «otrava istoriei». El nu poate idendifica acest rau. Am urmarit tot ceea ce a scris acest autor… si inainte de 1989… «Poemul animal»… Titlul volumului («Nous», ce inseamna in limba greaca minte, inteligenta dar si cunoastere – cunoscator), poate fi schimbat oricand! Acest volum este inegal… nu toate poemele sunt reusite structural. Dar autorul «s-a reintrupat», cu alte urgente valorice, in jurnal scriind ca «Nous» e spre a-si recupera aripile metafizice». In 6 – 7 volume acest autor se straduia «a cosmetiza lumea» iar prezentul volum il arata «un damnat», cu disperarea celui ce constata ca lumea aceasta are din ce in ce «mai putina sansa» . Istoria e decazuta, lumea este decazuta, intr-o «carciuma – mahala». Nu este vorba de un popor ci de o populatie, pentru desfatarea haosului, pentru haos! Tragicul ne promite o lume la revenirea initiala. LIS este «restaurator» de logos («cand clopotele bat singure / inseamna ca vine un inger»). Intru cunoastere mentionam ca «cheia» lecturii acestui volum este la cativa oameni pe lumea aceasta si Dumnezeu jubileaza!” Marturisind ca este greu ca sa vorbesti si sa mai spui ceva dupa prof. dr. Adrian Botez editorul Constantin Marafet (ce este si un … recitator plin de verva!), a amintit ca “la 35 de ani de la aparitie, in 1980, a fost reeditat volumul de debut (numit «La fanion») al scriitorului Liviu Ioan Stoiciu – o carte «ce sta in picioare» dupa atata timp!”

Intr-o marturisire “taioasa”, putin intalnita la evenimentele literare de anvergura si referindu-se la un articol publicat de scriitorul Marin Ifrim din Buzau in revista “Armonii Culturale” , unde acesta a declarat ca “LIS este adevaratul poet roman pe care breasla romaneasca ar trebui sa il promoveze pentru Premiul Nobel” – “impricinatul” a mentionat ca “nu e deloc incantat – Marin Ifrim mai avand si alte propuneri pentru acest premiu!” Cuprins de o sobrietate “ce prinde cel mai bine caracterul omului”, Liviu Ioan Stoiciu a afirmat:”Este aici prima si ultima mea carte! Am publicat de-a lungul anilor 15 carti de versuri si aceasta («Nous») s-ar putea ca sa fie ultima! Mi se pare de necrezut… Am un rau foarte mare in mine… este de neconceput – existam in biblioteci dar nu mai avem cititori! Aurel Dumitrascu – ce nu a insemnat mare lucru in viata literara- a trait doar 35 de ani, a publicat doua carti in timpul vietii si au aparut (cu sprijinul prietenului sau Adrian Alui Gheorghe), 20 dupa ce a trecut in lumea umbrelor! Eu am 65 de ani… Mai am eu 10 ani de trait, cand aproape zi de zi ne distrugem trupeste? As vrea sa intelegeti si cum scriu eu… sa scap de modelul de dinainte… Mi-a fost foarte greu! Genul «La fanion» a fost foarte greu acceptat in literatura romana… Cartea «Inima de raze» a fost considerata foarte buna…. «Optzecistii» erau acuzati tot timpul ca «se sincronizeaza» si iau literatura de la americani! In Romania se scrie o poezie foarte importanta. «Optzecistii dau lectii de poezie», ei nu mai au cititori! Aceasta manifestare de ce o facem? Sa ne mangaiem niste orgolii ? Trebuie sa lasam mai departe sa se desfasoare fenomenul!” La toate aceste “invocari” raspunsul prof. dr. Adrian Botez a fost unul clar:”Vor fi cititori in urmatorii 100 de ani! Nu vor fi aceeasi oameni!”

“Greu sa dai de capat…”

Daca privim Adjudul ca locul de confluenta al Trotusului cu Siretul, prelungind intr-o axioma aceasta confluenta putem remarca si “marea revelatie” a intalnirii culturale de la biblioteca acestui oras. Aici Doina Popa a mentionat ca “a publica o carte inseamna a arunca un obiect in mare”, ea constatand ca azi “telefonul de ultima generatie tine loc «si de mama si de tata», facand toata lumea fericita”, ca “dusmanii nu reprezinta proprii confrati” si ca “sentimentele, din cand in cand, mai trebuie rascolite, pentru a nu te trezi ca esti un robot cu anumite frecvente!” Personalitatea complexa a profesorului doctor Adrian Botez, “spiritul sau tutelar” a fost evidentiat de profesorul Ionel Necula (membru al Uniunii Scriitorilor din Romania), ce s-a referit la volumul inchinat poetului Emil Botta de catre eruditul scriitor adjudean. Acest volum se numeste “Emil Botta – inchinator infrant eminescului?!” iar profesorul tecucean Ionel Necula a mentionat:”Nu e o lectura usoara aceasta carte a lui Adrian Botez, «cheia» aflandu-se in Eminescu – «azimutul» si punctul de referinta din care trebuie privita cultura romana. Scriitorul pune mare temei pe «Dacia Preistorica» a lui Nicolae Densusianu si pe elementele laice in ceea ce priveste continuitatea literaturii romane. In descifrarea poeziei lui Emil Botta el pleaca de la conceptul «arheilor», gasit la Constantin Noica dar si la Eminescu, ce poate l-a luat de la Schopenhauer. Acestia reprezinta «duhul romanesc» in factura lui istorica si arhetipala. Adrian Botez idendifica 12 «arhei» (spirite ale universului, ale fiecarui lucru) in poezia lui Emil Botta. Asistand la spectacolul «Un fluture pe lampa» in care Dan Botta (fratele poetului Emil Botta) interpreta un transfug in «orasul luminilor», la Paris, am vazut ce mare actor a fost acesta! El a fost si un eseist destul de temut, ce «a incrucisat spada» chiar cu Lucian Blaga. Botta a sustinut ca «spiritul romanesc conserva ceva din spiritul slav». Lucian Blaga i-a raspuns foarte taios si si-a dat demisia din conducerea Academiei Romane”. Ca editor dedicat acestei mari “provocari” Constantin Marafet a prezentat mai multe volume ce au semnatura profesorului doctor Adrian Botez si care au aparut recent (“Nalucirile Abatelui Bernurdo”, “Domnul X”, “Prostul – 15 povestiri cu Epilog”, “Cabala nebunilor”). Autorul acestor carti a mentionat: “Nu poti sa scrii atat de mult daca nu ai «firul rosu» cu Creatorul, direct. Este foarte greu sa patrunzi dincolo de «umbra silabei»… Cu vreo 38 de ani in urma am pornit de la conceptul ca arta nu evolueaza in timpul ei ci in afara timpului. Trebuie sa o vedem ca centru de coagulare spirituala… Dosoftei rezoneaza cu Eminescu peste veacuri, e primul poet ce il simte! Demnitatea lui Eminescu este asemeni demnitatii lui Grigore Ureche, harului de vizionar al lui Ion Neculce. Daca simti ca ti s-a dat un har, trebuie ca sa il folosesti”. Despre scriitorul Adrian Botez s-a pronuntat si publicistul bacauan Cornel Galben, care a afirmat:”Adrian Botez este un fenomen… trebuie sa te incapatanezi sa-l citesti, pentru ca «te lasa pe drum!». Opera sa este colosala si esentiala”.
Sa mai mentionam ca la prima intalnire culturala a “Saptamanii Bibliotecii adjudene” prof. Ionel Necula a prezentat volumul “Luca Pitu, monografie”, pe care l-a realizat cu multa osardie iar la un alt moment de lansare profesorul Marin Moscu ne-a inlesnit aflarea mai multor date despre cartea sa cea mai recenta, “Pasarea cu aripi frante”. La aceasta manifestare au fost prezenti Paul Spirescu, George Patrascanu, Elena Botez, Ionel Marin, Marian Mitrofan, Alina Albeiu, Ion Croitoru, Reta Strat si alti iubitori ai literaturii de pe meleagurile vrancene ale Adjudului dar si ale Panciului si Odobestilor. Moderatoare a acestui frumos “desant” cultural a fost Tatiana Valea, director al Bibliotecii Municipale din Adjud, care impreuna cu intreg colectivul institutiei merita intreaga gratitudine pentru interesanta activitate culturala, de la care am dorit sa surprindem cat mai multe lucruri.
Ion Moraru