Cand cerul nu incepuse sa isi cearna neaua, impreuna cu Ghita Teaca, fiu al satului Buciumi, ce e manat mereu de o mare dorinta de a da acestei asezari un muzeu cum nu mai este altul in zona Vaii Trotusului si caruia nu i-a ramas vreo casa la care sa nu cerceteze urmele trecutului razasesc ale plaiurilor natale, am ajuns in pragul locuintei lui Ion Munteanu . Acesta s-a nascut la 14 august 1921 si cu o privire agera si un suflet cald, gata de a “lamuri” trecerea timpului, in care a asezat “painea si sarea” vietii sale, si-a amintit de multe lucruri din lungul vietii. Intai ne-a spus cum in anul 1928 a pasit in clasa a intaia, avand ca invatatoare pe “domnisoara Beldescu”, casatorita cu inv. Gheorghe Pletea din Racauti, sat aflat la o “aruncatura de arc voievodal” de Buciumi. Demn este ca si la Buciumi, asemeni altor asezari statornice de sute de ani “urmarirea destinului” oamenilor e faptul care da cel mai puternic puls unei comunitati,cu “umbrele” ce au intrat in constiinta contemporanilor si a urmasilor acestora, dupa cum e de remarcat ca invatatorul Gheorghe Pletea a realizat in anul 1960 (acum 55 de ani!), Monografia satului Racauti. Batranul Ion Munteanu si-a amintit ca in anul 1935 la absolvirea a sapte clase a urmat un an la Seminarul “Sfantu Gheorghe” din Roman si “avand greutate acasa, mama m-a oprit la agricultura, in sat. Am pus mana pe coarnele plugului iar in anul 1945, s-a maritat sora care o aveam mai mica si m-am casatorit si eu”. Dar amintirile despre acei ani ii sunt strafulgerate lui Ion Munteanu de clipele urgiei celui de-al doilea razboi mondial, in acest sens povestindu-ne: “La 22 februarie 1942 am fost incorporat in razboi, atunci fiind luate in armata contingentele 1920 si 1921. Aici, la Buciumi, pe timpul razboiului a fost Batalionul Vrancea, care era in apararea satelor si avea si antiaeriana, cand survola! Eu am fost incorporat la Regimentul 27 Infanterie Bacau si am facut trei luni de instructie. Erau zilele dupa ce in 1941 noi, romanii, am luat inapoi Basarabia. In anul 1944, odata cu invazia rusilor ne-a fost luata iar Basarabia. Regimentul nostru s-a evacuat in comuna Scornicesti, din tinutul Oltului, unde era un depozit din adunatura de pe front. Noi, soldatii eram incartiruiti prin sate”. Ferice de buciumeanul Ion Munteanu ca isi aduce aminte exact anumite lucruri dar de la el am putut afla si date ce altfel nu puteau fi cunoscute. Astfel, mentionand ca “Regimentul 27 Infanterie Bacau fusese prins la Cotul Donului”, el si-a amintit ca “in anul 1943 Regele Mihai a dat ordin ca toti soldatii din contingentul sau sa fie scosi din lupte, ramanand pentru completarea de rezerva ori a batalioanelor in care ostasii au cazut pe front. Noi faceam instructie permanent… La Cotul Donului au fost multe divizii, ce au luptat si in Basarabia. Strategia era sa poti iesi inaintea inamicului. Dupa ce a fost facut armistitiul cu rusii noi am luat pozitii la Baneasa, pentru apararea Bucurestiului. Apoi regimentul a plecat cu o unitate militara ruseasca si a mers pana in Cehia, luptand pana in Cehia, unde a primit vestea terminarii razboiului (in primavara anului 1945)”. Dupa marea conflagratie mondiala viata lui Ion Munteanu a intrat pe un fagas nou, datator de sperante. Cum prima casatorie din iunie 1945 “nu a mers” (dupa cum se spune acum!), in 1950 a luat de sotie pe Ileana Palaghita (fosta Bubuianu, al carei sot nu s-a mai intors din razboi, ea avand doi copii!) ileana a fost nepoata celui mai longeviv primar al Onestiului, Ghita Palaghita, care a condus destinele acestui sat – targ vreme de 16 ani – din 1902 pana in 1918! Ion Munteanu s-a inscris in anul 1962 la o scoala de contabili la Roman, lucrand in functia de contabil la cooperativa agricola de productie Buciumi pana in 1968. Din acel an si pana in 1983 a lucrat la Combinatul de Cauciuc Sintetic din Onesti, cand s-a pensionat la limita de varsta.
Dincolo de viata de zi cu zi, pe care o priveste cu o mare seninatate urcand si coborand mereu treptele casei sale, ascunse intr-o mica groapa, sub linia orizontului cu deschidere spre padurile si (fostele) livezi ce marginesc satul Buciumi, in privirea lui Ion Munteanu se regasesc numeroase trairi, adunate in negura timpului scurs in peste noua decenii. “Atunci cand am mers eu la scoala nu se mai cunosteau urmarile Primului Razboi Mondial. Erau doar trei sali de clasa… In anii 1959-1960 s-a lungit scoala si a fost construita o locuinta in curtea acesteia – pentru directorul Asandei. Satul avea o gradina boiereasca, de aproape 4 hectare si la saivanele de la «Casa Padurii» era ca o fabrica, unde se faceau din lemn traverse de cale ferata, obezi, schite pentru rotile carelor. Aici era o adevarata exploatare a lemnului catre anumite firme”, a marturisit Ion Munteanu aducandu-si aminte si de … examenul de absolvire a celor sapte clase, despre care ne-a spus: “Cand am terminat noi clasa a VII a era un centru de examen la Rapi (acum satul Dumbrava – com. Gura Vaii), unde veneau elevi din multe comune de pe valea Trotusului. In timp ce alti profesori se tineau de absolventii lor, de la Buciumi domnul Asandei era cam nepasator. Dar Buciumul «a iesit bine», toti elevii luand acest examen. Printre ei erau Ion Dumitrascu, Ghita Dragomir, Gheorghe Iordache Stoica… Mi-amintesc ca la religie ne-a intrebat de «cele sapte taine» iar o intrebare a examenului de care imi mai aduc aminte a fost «de ce rotile din spate ale carutei sunt mai mari ca cele din fata?», la care am dat raspunsul «ca sa aiba umblet!» . Tot asa imi aduc aminte si de «intovarasirea» din 1952, care a pornit cu cativa locuitori ai comunei. Era primar Ghita Malureanu cand agentul agricol Desaga l-a intrebat «ce greutati are Ion Munteanu? Ii dai sapte atelaje ca sa -si aduca lemne si apoi sa il trimitem la scoala de contabili! Parca «ma rupea la inima» cand am vazut atelajele in curte. Apoi am fost la Directia Agricola (ce atunci era in cladirea in care este Prefectura Bacau) si apoi 10 luni am urmat la Roman scoala de contabili, stand in aceeasi cladire cand am urmat primul an al seminarului!” Aducerile aminte si nostalgiile batranului Ion Munteanu i-a trezit lui Ghita Teaca, buciumeanul ce si-a infrumusetat satul cu troite la multe raspantii de drum, bucuria ce a trait-o descoperind unele lucruri dupa “stergerea prafului” de pe multe documente. “Scoala din Onesti s-a construit intre anii 1907-1909, in curtea primariei, pe ulita ce ducea din soseaua principala catre Biserica «Sfantul Nicolae». Si la Buciumi urma sa se construiasca o scoala in aceeasi ani, fiind aprobata din 1896 construirea scolii dar aici s-au taraganat toate lucrarile”, a mentionat Ghita Teaca, atent la toate detaliile legate de acest sat, pentru care are o mare neodihna. Si asa, la “coplesitoarea” intalnire cu umbrele si faptele trecutului, hatru cum doar batranii stiu Ion Munteanu a marturisit si o intamplare din cele ce tin nestinsa flacara frumusetii vietii satesti:”Ion, fiul preotului Constantin Nalboc, ce urma traditia preoteasca a familiei, a fost chemat de un buciumean pentru a face agheasma, acesta «simtindu-se rau!» Alaturi de apa proaspata, a adus si un castron cu rachiu, spunandu-i preotului «slujbele tale sunt puternice! S-a facut apa in rachiu!». La aceasta atmosfera, dupa ce preotul l-a marturisit pe credincios i-a propus si el preotului sa-l marturiseasca… si i-a pus toate hainele-n cap!”
Ion Moraru
