Platforma saraciei

Criza economica are bratul lung, pâna in inima fiecarei comunitati, pâna in buzunarul nostru. La sfârsitul lui 2008 termenul “criza” era viziunea unui dezastru, anuntat prin caderea apocaliptica a unor banci si societati de asigurare. Unda de soc s-a transmis cu viteza in toata reteaua mondiala. Semnalul a produs contractii ale tuturor pietelor, un haos generalizat si schimbarea regulilor jocului, prin cresterea dobânzilor si inmultirea conditiilor la creditare. Statul român a fost incapabil sa contracareze blocajul financiar al bancilor si indiferent fata de soarta agentilor economici. Acum culege roadele, fructele unei saracii lucii. Fiscalitatea crescuta, lipsa facilitatilor pentru IMM-uri sau plata cu intârziere a lucrarilor publice sunt conditii care au ruinat clasa economica de mijloc. Efectele nu au intârziat sa apara: falimente in lant, ingrosarea rândului somerilor, incasari mai mici la bugetul de stat si ancorarea la imprumuturile externe salvatoare.
In Onesti, criza are un parfum aparte, care vine din zona Rafo, de pe platforma care altadata a contribuit cu sume importante la bugetul judetului, al Onestiului dar si a agentilor economici care au prosperat, indiferent de prevederile legale. Rafo Onesti este blocata in reorganizare, este adormita de birocratia si legile din domeniul comercial. Nu produce, nu hraneste salariati si nici bugetul Onestiului. “Orasul platforma” sufera din plin. In 2009, doar 65% din onesteni si-au platit taxele si impozitele locale. Colectarea a fost si mai redusa la agentii economici. Autoritatile nu mai au bani de investitii, orasul se degradeaza treptat, dar sigur. “Gheorghe Gheorghiu Dej” (Onestiul) s-a dezvoltat in jurul unei idei, a unui mastodont petro-chimic, care a adunat laolalta mii de specialisti. Parazitii economiei de piata au distrus aceasta idee si au incercat sa ucida din fasa “noua idee” incercata la Rafo, prin produsele petroliere derivate. Onestiul a ajuns un oras de asistati, un loc care trezeste uimirea prin bogatia potentiala si saracia in fapt, un loc al contradictiilor, o platforma aflata in criza perpetua.