Constantin Tudose aminteste si de mesterii satului, care au realizat frumoasele porti din lemn. Numele lor le rosteste cu mare cinste: Constantin Carjeu, Gheorghe Duta, Vasile Miron, Gheorghe Balan, Oncica, Ardeleanu Ion si fiul sau, Gheorghe (care lucrau atat porti cat si case), Gheorghe Cuciureanu, Ion Fuiorea. Mesterul Comaneciu Nicolae (Nicusor) lucreaza porti din lemn din 1964, mandria sa cea mai mare fiind atunci cand ada lucrarea pe cheie”. an urma cu cativa ani el a realizat cele mai frumoase porti din Casin, lucrand o luna si jumatate doar la modelele ce ampodobesc stalpii.
De cum pornesti din Onesti pe Calea Scutarului, la 7 kilometri de municipiu se afla satul Casin. Aici, de o parte si de alta a soselei, care amparte satul an doua, privirea descopera un lucru minunat:portile din lemn. Despre ele, un om al acestor locuri – Constantin (Telu) Tudose, acasunean la a treia generatie”, ce este un pasionat al traditiilor meleagurilor natale – ne-a marturisit: “Portile sunt de fapt o expresie a sufletului casuneanului, caraus si pastor vestit de-a lungul istoriei. Dimensiunile acestor porti sunt deosebit de generoase, cu o analtime de 3,5-4 metri si o latime ce ajunge pana la 6-7 metri, suficiente pentru a intra cu caruta ancarcata cu lemne ori cu fan, adusa de pe amosiaa Casinului”. Cu mare pasiune pentru istoria si traditiile acestor meleaguri, stand de vorba cu batranii satului, Constantin Tudose a adunat numeroase observatii asupra portilor din lemn, ce se idendifica an Casin ca un amiracol al locului”. Aceasta deoarece portile s-au construit pe ulitele din preajma celor trei biserici, pe care casunenii, antr-un fermecator grai, le numesc abiserica dan jos, biserica da laturi si biserica dan sus”, an ultimii 40-50 de ani, an zona cea mai nou construita a acestui sat (spre Manastirea Casin), nefiind nicio astfel de poarta. Cu mult patos, dupa ce a strabatut, de nenumarate ori, ulitele satului minunandu-se de aceste constructii (care, an niciun sat apropiat de pe Valea Casinului nu se antalnesc), Constantin Tudose ne-a prezentat o adevarata alectie de pretuire” a traditiilor casunenilor: “an februarie, pe luna plina, erau doborati stejarii din care se lucrau porti. Forma de anceput a acestora dateaza de la sfarsitul secolului XVIII, cand s-au construit portile cu acoperis comun pentru cei doi stalpi si acoperis separat pentru al treilea stalp, formand ampreuna poarta mare. Acestea aveau stalpii si dimensiunile mai mici decat cele care s-au construit an sec. XIX, ansa erau facute din stejarii si salcamii ce se aflau pe meleagurile Casinului, an padurile de la Valea Rea, Cretu si Bulzis. Acoperite cu sindila si folosind la obloane scandura, ele aveau stalpii ancrustati cu motive folclorice, de vanatoare ori agricole. La anceputul secolului XIX, portile de la Casin, cu stalpi de lemn, aveau dimensiuni mai mari, iar acoperisul portii cuprindea cei trei stalpi si imita, la o scara mai mica, acoperisul grajdurilor. Floraria portilor, o adevarata salba, era migalos realizata, iar elementele mobile ale portii (obloanele) au ca anflorituri adevarate dantelarii precum si mici sculpturi. Atunci oamenii poate ca aveau tihna necesara, pentru ca realizarea unei porti dura si o luna, exceptand materialul pregatit cu ani an urma.”
Bucuria de a avea poarta din lemn
Ca o marturie a priceperii mesterilor, la aceste porti se vad si acum elementele de ambinare, din cuie de lemn, iar pe stalpii de lemn au fost ancrustate vase de flori, arbori, struguri, lucruri ce tin de vanatoare si pescuit dar si figuri geometrice. Peste 50 de astfel de porti au rezistat timpului si se gasesc si acum an Casin. Asa cum stau marturie si portile cu stalpi din piatra, cu care au annobilat arhitectura taraneasca, din jurul anului 1930 cei mai anstariti si avuti gospodari ai Casinului. Fiecare stalp este dintr-o singura bucata de piatra, care au fost aduse cu cate 3-4 perechi de boi de pe Valea Oituzului, de la carierele aflate la Grozesti (Oituz, cum se numeste an prezent) ori la Gura Slanicului. Trebuie sa fi fost un efort financiar deosebit pentru gospodarii de atunci, ca sa aduci cale de 40-50 de kilometri acesti stalpi. ansa din mandria casuneanului, acest lucru nu a costat niciodata prea mult, pentru a-si vedea poarta cat mai frumoasa si macar un pic deosebita decat a vecinului sau. Acest fapt al constiintei si sufletului casuneanului s-a regasit si la urmatoarea generatie, astfel ca pe o distanta de 100 metri se antalnesc nu mai putin de 16 porti care nu seamana niciuna cu alta. Pe stalpii de piatra ai portilor din perioada interbelica (poate, consecinta a dezvoltarii Romaniei an acele timpuri) se antalnesc motive geometrice, casnice (butoiul cu vin), efigii cu chipuri de femei, elemente din cultura antica sau “de cand lumea”, semnul infinitului, funia vietii). Carausi fiind, pentru ridicarea unei asemenea porti ei faceau cate 3-4 deplasari an Basarabia, cu marfuri aduse din Transilvania ori aflate an zona Casinului. A patra generatie de porti din lemn (si cea mai des antalnita), asi are anceputurile prin anii 1950. Ele au ca noutate stalpii cu structura din fier forjat si beton, care au fost turnati an cofrag de lemn, iar acoperisurile, din tigla, se mentin ca la cele cu stalpi de piatra. O sumedenie de flori si forme derivate din figuri geometrice si florarie realizata dupa desene ale mesterilor, arata migaloasa munca pentru a face ceva deosebit. Aici se remarca nu numai capacitatea mesterului de a ampodobi stalpii dar si talentul si priceperea acestora de a alatura amotivelor florale” ce au rezistat la toate cele patru ageneratii de porti casunene” si alte lucruri inedite (ancore, lanturi etc.). Totusi, elementele principale ale tabliilor portilor sunt executate cu aceeasi migala cu dalta, ca si acum 150 de ani… Despre a V-a generatie de porti de la Casin, Constantin Tudose spune ca aare stalpii placati cu faianta, multe din ele fiind de sticla, cu ornamente de kitsch, ce arata o modernitate care nu mai mentine linia traditiei de pe aceste meleaguri”.
Mandria de a avea o poarta din lemn o traiesc din plin locuitorii satului. Ion Balcanasu din Casin are o astfel de poarta de peste 30 de ani si considera ca aprin acest lucru am pastrat traditia satului, iar an timp portile vor fi si mai pretuite”.
[ad#stire] Demn de mentionat este faptul ca despre aceste porti sunt scrise multe randuri an Monografia comunei Casin, realizata an anul 1938 de regretatul institutor Neculai Paslaru. Monografia are o valoare deosebita pentru locuitorii comunei si a fost reeditata de anvatatoarea Maria Ghioc an anii trecuti. Iar acum, dupa mai bine de opt decenii de la cercetarile documentare ale institutorului Neculai Paslaru, Constantin (Telu) Tudose are an gand sa realizeze o astfel de lucrare.
Ion Moraru
