Douazeci si unu de onesteni sunt, de saptamanile trecute, patiseri cu acte. Impinsi de furca somajului, s-au inscris la unul din cursurile organizate de Centrul de Formare Profesionala Onesti (C.F.P. Onesti) din cadrul Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca Bacau (A.J.O.F.M. Bacau). Absolvirea cursului se suprapune nefericit cu „vacanta mare”. „La patiserii vanzarile au scazut, copiii sunt in vacanta – asta ni s-a spus. Perioada asta e moarta”, ne-a spus cu vocea stinsa Rodica, o femeie de 46 de ani. „Nu vanzarile, economia intreaga romaneasca a scazut. Lumea nu mai consuma. Ne-au strans de gat pe toti. Sper sa pot sa plec afara. Aici nu mai aveam viitor”, a completat-o Catalin, tata al unei fetite de doi ani, si el somer-patiser.
In martie, pe 11 mai precis, 23 onesteni au inceput cursul de patiseri. Dupa trei luni 21 au absolvit, iar marti, 16 iulie, erau la C.F.P. Onesti. Intr-o sala de clasa, aproape toti absolventii, majoritatea cu varste peste 35 ani, un singur barbat, restul femei asteptau sa-si ridice patalamaua. Expresiile lor nu difereau cu mult fata de cele ale unor absolventi de liceu, la inceput de viata. Multa deznadejde, usoare urme de sperante.„Am zis ca poate am sansa sa-mi gasesc un loc de munca. Sper sa gasesc ceva. Asta a fost oferta si am zis ca pentru o femeie e cat de cat, am zis ca e ceva firesc. Acum stau si ma gandesc ca nu prea sunt locuri, mai ales ca e vacanta si produsele astea… mai mult copiii le consuma, dar speram ca o sa fie bine”, ne-a spus Daniela Munteanu, o femeie de 43 ani, ajunsa in randul somerilor dupa ce a lucrat ani ca sortator si muncitor la curatenie. „N-am mai fost competenta. Imi cereau prea mult si mi-au spus: „daca nu poti, lasa sa vina alta care-i competenta”, asa mi-au spus. Nu aveam program. Salariul era bunisor, dar tinand cont de cate ore faceai, daca era sa calculezi nu merita”, ne-a povestit Daniela cum si-a incheiat socotelile cu o societate la care a lucrat in total 14 ani.
Catalin (35 ani) s-a trezi si el somer. A lucrat mereu ca agent de securitate sau casier in cazinouri. Asta i-a placut sa faca, desi la baza are „Liceul de constructii”. Acum e somer de bunavoie, dupa ce a plecat de la firma la care lucra, crezand ca isi va gasi ceva mai bun. „De cand lucrez, n-am luat niciodata salariu de zece milioane (n. red. 1000 lei), sa vad si eu zece milioane in mana. Am lucrat si 240 de ore pe luna, dar asta e. Mi-e sila de tara asta si vreau sa plec de aici.” Acum e patiser. O meserie care l-a ales din randul somerilor, spune zambind amar: „m-a ales ea pe mine, pentru bani. Se dadeau 1000 lei si am zis hai sa vin sa iau banii, dar cand sa iau banii, am descoperit ca nu iau banii. Am venit ca …na, dadeau si 1000 lei daca faceai cursurile trei luni, am zis ca daca tot stau acasa degeaba, daca tot iti dau bani sa te perfectionezi, sa inveti si altceva in afara de ce ai invatat… in fine… ar fi o oportunitate daca s-ar face si alte cursuri, si de electrician si de… alte meserii mai cautate.”
Rodica, cinci calificari, zero sanse in Onesti
Rodica are patruzeci si sase de ani. A terminat „Liceul de Chimie” si a lucrat doisprezece ani in „Combinat”. A plecat in 1997, fortata. „Am plecat cu Ordonanta. Foarte multi au plecat atunci. Ne-au dat ei obligatoriu, nu am avut nicio sansa sa ramanem. Mi-am pierdut drumul si nu mi-am mai gasit nici macar cararea. De atunci lucrez un an, un an stau in somaj, si tot asa.” Ultima data a lucrat ca patiser, chiar daca nu avea calificare: „am lucrat in domeniul lemnului, dupa am facut curs de calificare. Asa am patit si acum. Am lucrat la o patiserie, dar am fost nevoita sa plec, sa ma las de serviciu, pentru ca nu-mi primeam salariul. Erau salariile in urma cu trei luni si ni-i dadeau…. cate 50, 100 lei pe saptamana. Salariul minim pe economie. Am fost nevoita sa ma las de serviciu, pentru ca asa nu-mi plateam nicio factura. Programul era bun. Imi placea meseria, imi era bine acolo, dar nu-mi dadeau banii. Dupa ce am plecat, trebuia sa iau in jur de 1800 lei, dar in patru – cinci luni de la lichidare am reusit sa-mi scot banii de la ei. Mergeam de doua trei ori pe saptamana sa-mi dea banii mei munciti. Am facut plangere personal la ITM Bacau. Mi-au spus ca statele de plata erau semnate, ca si cum eu primisem banii. Deci erau falsuri, eu nu semnasem nimic, erau semnaturile facute de altii. Mi-au recomandat de la ITM sa merg sa-i dau in judecata, dar cu banii pe care nu-i aveam sa merg sa-i dau in judecata? Cu cine sa te judeci? Cu patronii? N-ai nicio sansa.”
Acum, cu cinci calificari la dosar: operator chimist, tamplar universal, bucatar, ingrijitoare de copii si, mai nou, patiser, Rodica isi cauta un loc de munca. „Imi caut de cateva saptamani. Zilnic. Am depus CV-uri, m-am uitat pe anunturi si am luat orasul de la un capat la celalalt. Am mai multe calificari si am zis ca din cinci calificari pe care le am imi voi gasi ceva, dar nimic pana acum.”
Intr-un Onesti plin de festivaluri, cosmetizat cu activitati cultural-artistice care mai de care mai cu sclipici, Rodica isi gaseste bucuria, la patruzeci si sase de ani, doar in copii, si ei angajati cu „minimu` pe economie”. „Iesim rar, ne bucuram de copii. Atat. Ultima data am fost in vacanta acum cinci ani, la mare, dupa zece ani de pauza.”
Oficial, in iunie 2013, din 34 576 onesteni cu varste cuprinse intre 18 si 62 ani doar 976 erau someri, conform datelor centralizate de AJOFM Bacau, dar realitatea e departe de cifrele din statistici, iar cursurile de formare profesionala organizate de stat par sa nu se pupe cu cererea angajatorilor, daca aceasta ar exista. Oficial, in zona Onesti, la mijlocul lui iunie, erau disponibile opt locuri de munca. Cinci posturi pentru sortatori si cate unul pentru operatori masina automata de debitat, specialisti in marketing, soferi autocamioane, conform ofertelor centralizate la punctul de lucru de la Onesti al Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca (AJOFM). Tot oficial, locurile de munca centralizate de institutie erau impartite la 1007 someri inregistrati, ceea ce inseamna un loc de munca disponibil pentru 126 de persoane.
In 2012, din saisprezece bucatari scoliti la C.F.P. Onesti, zece s-au angajat, din douazeci si trei de contabili saptesprezece si-au gasit un loc de munca, iar din douazeci si unu de absolventi ai unui curs de „Instalator instalatii tehnico-sanitare si de gaze”, doar sapte s-au angajat.
Intr-un Onesti inundat de spectacole si festivisme, ti-e aproape interzis sa vorbesti despre locurile de munca.
Teodora Ciuraru
