La varsta senectutii, un onestean a vizitat satul si scoala din locurile natale.
Sprijinindu-se an toiag, onesteanul Constantin Zaharia este unul din venerabilii locuitori ai municipiului de pe Trotus ce se mandresc cu faptul ca pe aceste locuri le cunosc foarte bine. Dar, an adancul sufletului sau, de fiecare data an septembrie, la deschiderea anului scolar, o aluminita” palpaie mai tare si mai ardent. Este cea care ai aminteste de locurile natale (satul Paltinis, com. Asau) si de prima zi de scoala din viata sa, an fiecare an adaugandu-li-se anca o unitate la cele aproape 80 care s-au scurs an goana timpului. aDescult, cu un condei de piatra si cu o tablita, puse antr-o traista de catrinta, am plecat la scoala acum 73 de ani. Toti copiii din sat anvatam antr-o casa cu trei camere a unui locuitor din sat. Noi eram 11 frati, iar cand am mers eu pentru prima data la scoala, aveam cinci frati ce mergeau si ei la acea casa”, asi deapana din aceste scumpe amintiri Constantin Zaharia. an aceasta toamna, cand clinchetul clopotelului a vestit un nou an scolar, Constantin Zaharia a tinut sa deschida usa scolii din satul sau, Paltinis, din comuna Asau. Cu vorba asezata, el ne-a marturisit ca ape un drum bine randuit, ramas pe 7 kilometri neasfaltat si pe marginile caruia antalnesti si casute de vacanta, dupa ce, ajuns an abuza satuluia, dai de constructia unei manastiri pe stil vechi, se zareste si noua scoala. De cum am deschis usa scolii, mi-a placut foarte mult. Am gasit clasele curate, amenajate frumos, iar pe fiecare banca pe elevi ai astepta cate un ghiozdan cu rechizite. Aici am dat de cele ce sunt sufletul scolii: anvatatoarea Ionela Nicodim si educatoarea Lenuta Morariu. Ele sunt din satul Paltinis si daca se spune ca aomul sfinteste locula, ele au reusit acest lucru”. Despre emotiile pe care le-a trait an acele momente, Constantin Zaharia nu a mai avut cuvinte: “Cand am vazut micii copilasi ce pornesc la scoala, am retrait anii de atunci si am plans si eu… Este ceva care nu se uita si cu lacrimi an ochi m-am gandit ca tare este rau cand nu ati ramane nimic an urma!”
Depasind afiltrul acestor trairi”, Constantin Zaharia ne-a marturisit despre drumul sau an viata: “Am plecat din sat, de acasa, cu 4 clase. an razboi, cand am fost copil de trupa la marina, as-a legat armata de minea si am devenit ofiter… Eram primul ofiter din satul meu, aflat pe apa Asaului. Am ambratisat cariera militara, dar am continuat si studiile la Campina, iar liceul l-am facut la Onesti an anul 1959. Atunci erau pe aici santierele an floare…” De meleagurile onestene al leaga si faptul ca 20 de ani a fost profesor, a lucrat si la Combinatul Chimic Borzesti, dar si la Comitetul de Partid Onesti, ca director, din 1956 pana an 1968. Cu 16 ani din viata este legat de orasul Odorheiul Secuiesc, unde a cunoscut niste oameni deosebiti si a stat pana acum 3 ani, cand a revenit la Onesti. De la deschiderea anului scolar la Paltinis, Constantin Zaharia a venit multumit sufleteste dar trecand pe ulita copilariei sale a auzit ca nu se mai tine hora satului, lucru care i se pare cel mai rau… S-a antristat si atunci cand a vazut an satul sau ca sunt familii ce au aproape 70 de ani de cand sunt ampreuna, dar de ei nu se angrijeste nimeni…
[ad#stire] Traind cu amintirile vietii sale, an fiecare moment fiind gata a-ti arata fotografii vechi, la Onesti, Constantin Zaharia se angrijeste acum – dupa cum ai place mult sa spuna – ca ao closca de pui, ce-i ocroteste sa creasca mari”, de nepotii sai, fiul sau lucrand ca inginer proiectant an Arabia Saudita… Sprijinindu-se an toiag, amintirile al duc mereu la satul sau natal, Paltinisul Asaului, la familia numeroasa de frati si surori pe care i-a avut, aantre cei 11 copiii mama neputand fi altceva decat educatoare”, dupa cum marturiseste cu sufletul ancarcat de emotii la acest prag al senectutii.
Ion Moraru
