Prea multi „prieteni” pe strazi

Considerat, pe vremuri, cel mai bun prieten al omului, câinele s-a transformat treptat intr-un mare dusman. Nu e vorba de orice patruped ci anume de cel care apartine subspeciei “câine maidanez”, aparut din marea iubire a omului pentru animale si din lipsa de raspundere care o acompaniaza, adesea, in mod nefericit. Caci e simplu sa acuzi ca animalele s-au inmultit, ca sunt agresive, pun in pericol sanatatea si viata cetatenilor si sa ceri imperativ sa se faca ceva. In partida câine muscator – om muscat, victima este cel dintâi. E adevarat ca cetateanul cu pulpa flenduri nu este acelasi care si-a cumparat câine si apoi l-a abandonat, descoperind ca e greu de ingrijit si ca animalul dragalas, cu blana creata si ochii umezi, da iubire dar consuma bani si timp. Totusi, problema e la Homo sapiens, indiferent daca ne referim la exemplarul care conduce o institutie publica sau la proprietarul care nu e dispus sa cheltuiasca o data in viata (in viata câinelui) 250 de lei ca sa-l duca la sterilizat, la proprietarul care lasa poarta deschisa si apoi, dupa ce Zambilica a ramas grea, ia puii si ii varsa la marginea urbei sau intr-o scara de bloc. Nici autoritatile, nici cetatenii nu se comporta corect fata de aceste animale care au fost transformate in “domestice” in urma cu multe mii de ani ca sa-i pazeasca familia, bunurile, ca sa-i tina de urât sau ca sa colecteze puricii din budoar. E vorba, de fapt, de atitudinea noastra ca familie, grup, comunitate, societate. Daca oamenii, in loc sa se desparta in tabere si sa se certe, si-ar agita putin neuronii cu siguranta ar gasi si alte solutii decât eutanasierea sau intretinerea, costisitoare, a sute de adaposturi jalnice. Un singur exemplu: schimbarea legislatiei. Daca celui care are câine i-ar fi rusine ca il vede vecinul si, mai ales, i-ar teama ca poate fi amendat cu 2.000 de lei pentru abandonarea puilor ar alege sa dea 250 de lei pe sterilizare si medicamente.