Odata cu sosirea primaverii, Sindicatul Pensionarilor si Comitetul Femeilor din municipiul Onesti au tinut sa marcheze acest moment prin organizarea unei petreceri de pomina. In jur de 90 de persoane, “tineri” si “tinere” pensionare, au mancat, au dansat si au cantat pret de mai multe ore. De altfel, multi nici nu se mai dadeau dusi catre casele lor.
Invitati din tara
Cu mult inainte de ora fixata sala de festivitati de pe Bulevardul Republicii nr. 43 s-a umplut de pensionari.
Imbracati in tinutele lor cele mai elegante acestia au asteptat, usor emotionati, startul petrecerii. De altfel, de la eveniment nu au lipsit reprezentantul Consiliului Local Onesti, consilierul social-democrat Ion Negoita, iar din partea administratiei publice locale a participat Gheorghe Mihaila, sef serviciu administrativ. Acestia nu au fost singurii oaspeti ai pensionarilor onesteni, caci in sala au mai fost prezenti si cei din Sindicatul Judetean Botosani, dar si multi alti reprezentanti ai pensionarilor din toata tara. Cu sensibilitate si emotionati peste masura, au rostit alocutiuni Mircea Rusu, presedintele Sindicatului Pensionarilor din Onesti si Elena Belciu, presedinta Comitetului de Femei.
Pe ritmuri de french can-can
Si totusi, de aceasta data inceputul a fost unul mai timid. Pensionarii nu au mai luat cu asalt, asa cum s-a intamplat la alte petreceri ale lor, ringul de dans ci au fost mai rezervati. A fost nevoie sa treaca cateva ore bune pentru ca acestia sa faca sa rasune podelele de batute si de sarbe. Incepand cu dansuri populare ajungand pana la dansuri de societate din care nu a lipsit nici macar french cancanul, asta s-a dansat la Onesti. Asadar, pensionarii au dovedit, inca o data, ca au trait in acele vremuri in care elitele stiau sa se distreze, mergeau la serate, la baluri mascate, la teatru si la opera.
Gheata sparta de o atanara” de 78 de ani
Pare incredibil, dar gheata a fost sparta de o atanara” pensionara in varsta de 78 de ani. “De anul trecut obisnuiesc sa vin la petrecerile organizate de comitetul femeilor si pentru nimic in lume nu as rata petrecerile organizate, aici, la pensionari. Nu as mai fi crezut ca la anii mei ma mai pot distra asa de bine. Ar fi venit si sotul meu, dar, el, saracul e bolnav. A ramas acasa. Aceste petreceri imi aduc aminte de tinerete. Pai, ganditi-va, eu mananc pensie de 21 de ani si nu vreau sa ma las”
