Prioritati si provocari

Pe un site ce este in voga, desi este pornit de putin timp – republica.ro – (aici regasindu-se si articole scrise de catre jurnalistul Cristian Tudor Popescu), intalnim, cum nu se poate mai bine si “vocea strazii”, ce a fost “clamata” la protestele bucurestene de acum cateva saptamani, ea sperand sa isi gaseasca un loc in viata politica romaneasca. Iata opinia analistului Cristian Paun la cateva zile de la investirea guvernului condus de Dacian Ciolos:”Ideea de tehnocrat este discutabila. Nu exista oameni pusi sa gestioneze o tara care sa fie independenti de o ideologie, de o orientare politica sau de un grup de interese. E o mare iluzie sa credem ca exista astfel de «roboti» care sa actioneze rece si fara nici o aplecare catre propriile interese. Mai mult, ideea ca schimband oamenii «vechi» cu oameni «noi», acordand o importanta scazuta schimbarii/reformarii sistemului, ar genera un efect pozitiv. Romanii de prea mult timp isi pun speranta in oameni (tatuci) salvatori pentru natiune trecand in plan foarte indepartat reformele structurale de care are atat de mult aceasta tara nevoie. Guvernul de tehnocrati care sa guverneze fara sprijin politic nu poate face mare lucru. Acest sprijin il poate cere unei coalitii creata ad-hoc pe proiecte sau il poate cere tuturor partidelor guvernand cu speranta ca va gasi din toate partidele sprijinul politic necesar. Este dificil de caracterizat guvernarea Ponta pentru ca a fost una foarte haotica ideologic: pe de o parte am asistat la reduceri de taxe trambitate pe toate canalele de comunicare care smechereste au fost dublate de taxe noi sau de mariri de taxe; este o guvernare care a obtinut crestere economica prin expandarea statului; o guvernare care a marit datoria publica (guvernare pe datorie). Haosul din deciziile de guvernare s-a vazut si in rezultate: un PIB care creste fara ca el sa se vada in bunastarea individuala si care a fost insotit de prabusirea investitiilor straine, de o stagnare a formarii de capital fix, o stagnare a consumului sau de un somaj imposibil in randul tinerilor. Pe finalul mandatului Ponta au fost aruncate in carca guvernarilor viitoare o serie de pilule otravite sau cartofi fierbinti, lucruri pe care inclusiv fostul premier le-a amanat cat a putut de mult pentru ca nu avea o solutie concreta la ele. Cresterea salariilor bugetarilor este o necesitate pentru multi care lucreaza in acest sistem sau pentru cei care depind de calitatea serviciilor din sistemul public. O astfel de crestere fara un sistem de evaluare a performantei nu garanteaza cu nimic un spor de calitate sau productivitate. O crestere de tipul acesta fara reformarea schemelor de salarizare in domeniul public va duce la si mai multa inegalitate si nedreptate. Guvernul tehnocrat va deveni inevitabil «paratrasnetul» tuturor acestor probleme, in conditiile in care partidele stau la adapost si isi pregatesc in liniste campania electorala. O campanie in care nu stiu cu ce vor iesi in fata electoratului. Ca principalele prioritati macroeconomice ale noului Guvern, avand in vedere ca este vorba de o perioada de doar un an, 3-5 prioritati pot fi prea multe. [1] Bugetul si echilibrul bugetar (un deficit nu prea mare) ar trebui sa fie prima prioritate. Chiar daca exista o schita oferita cu mare «generozitate» de guvernarea anterioara, actualul guvern nu ar trebui sa actioneze comod si confortabil si sa preia aceasta schita asa cum este ea. Trebuie trecut la analiza si la taieri de cheltuieli inutile care, sunt sigur, au fost dibace ascunse in bugetul propus. [2] Guvernarea ar trebui sa isi propuna apoi sa nu mai imprumute bani in numele tarii care apoi sa fie ingropati intr-un buget resursofag care ascunde sistematic ineficienta, incompetenta si coruptia politicienilor. Mare parte a datoriei publice (interna/externa) acumulata de Romania ultimilor ani nu se regaseste in bunuri publice de calitate (autostrazi, cai ferate, servicii de sanatate etc.). [3] Cred ca trebuie analizat cu mai mare atentie acordul cu institutiile internationale. Romania de foarte multa vreme da impresia unei tari neguvernabile, fara oameni capabili de actiuni reformatoare. In ochii multora suntem o tara mai degraba «bananiera» decat una emergenta, prezenta FMI si a institutiilor conexe intarind aceasta impresie. Cred ca trebuie sa ne luam destinul in propriile maini si sa nu mai cautam acest aparent sprijin extern. Iluzia ca daca suntem asistati de FMI suntem mai credibili e comoda pentru toata lumea. Politicienii au pe cine da vina daca lucrurile merg prost sau daca trebuie aplicate masuri corective mai dure. Trebuie sa iesim din acest «club» deloc select si sa conectam Romania mai degraba la capitalurile private autentice si nu la acesti pseudo-finantatori. [4] Sunt cateva probleme structurale majore care greveaza bugetul de stat de resurse: un sistem public de pensii falimentar, o serie de companii de stat care acumuleaza pierderi masive, un sistem de sanatate de stat capusat de tot felul de grupuri de interese. Pentru toate aceste probleme exista solutii. Privatizarea trebuie sa ramana prima optiune a oricarei guvernari care doreste sa obtina rezultate. [5] Guvernarea actuala trebuie sa inteleaga rapid si bine cum functioneaza o economie de piata si sa actioneze ca atare in sprijinul mediului privat. Simplificarea fiscala, reducerea taxelor, reducerea birocratiei, diminuarea coruptiei trebuie sa fie prioritati zero ale oricarei guvernari de acum inainte. Si astfel de obiective generale trebuie atinse prin masuri specifice masurabile. As adauga si o transparenta mai mare in actul de guvernare. Nu am vazut nici un plan al actualului guvern legat de diminuarea / comasarea numarului de ministere. Dimpotriva am vazut un nou minister pe firmament, fapt care ma convinge de intentiile acestui guvern. Guvernul de tehnocrati trebuie sa guverneze cu fata spre mediul de afaceri si sa incerce sa il incurce cat mai putin prin actiunile sale. Privatizarea trebuie sa ramana prima optiune a oricarei guvernari care doreste sa obtina rezultate. In concluzie, acest nou guvern aparut din valtoarea strazii si pe fondul unei mutari la sigur a politicienilor actuali care s-au pus la adapost de furia mocnita, dar incinsa a unui popor mereu mintit si mereu trecut in plan secundar are multe de facut intr-un timp mult prea scurt pentru a putea spune despre el ca a performat. Provocarile sunt mari, dar si miza este mare”.
Si tot “din strada” se mai aude o opinie: “De ce nu vorbeste nimeni despre scaderea birocratiei? Birocratia, la randul ei, creeaza coruptie. Tot vorbim despre cat de mult au de putin castiga bugetarii si aproape deloc despre ce fac ei.Tot legat de eficienta cheltuirii banului public: De ce nu se face un sistem in care cheltuielile bugetare sa fie stabilite pe baza eficientei? Daca sunt proiecte de construire a unei sosele in Iasi si una in Dolj, de ce nu se compara cele doua proiecte si sa fie finantat doar pe cel facut de-adevaratelea, fara spagi, comisioane si aranjamente?”