Profesorii Sbircea si Marinovici, condusi pe ultimul drum

Un sobor de preoti de pe valea Casinului si un mare alai au insotit ultimul drum al profesorului Nelu Sbircea, un dascal de referinta, care a indrumat generatii de elevi si care a parasit aceasta lume inainte de a implini 65 ani. George Oproiu i-a fost prieten din copilarie: „S-a stins din viata fulgerator, demn si discret, asa cum a fost mereu. L-am cunoscut de peste 40 de ani un om ambitios, plin de verva, harnic si foarte dornic de cunoastere. Dupa absolvirea facultatii a devenit profesor in comuna Manastirea Casin, unde a ramas pana la iesirea la pensie, in septembrie 2013. Cred in Dumnezeu, ma rog ca ne ajuta in tot si in toate, dar uneori este nedrept, cel putin de data aceasta. L-a chemat prea devreme pe acest profesor, un om aparte, ascultator, prietenos, intelept si sfatuitor, bun la suflet si credincios. Avea multi prieteni, care il iubeau si-l respectau si, la randu-i, si el respecta pe toata lumea. Nu trebuia sa ne parasesti, profesore! Te iertam si te rugam sa ne ierti, dar ai lasat in urma o durere imensa, valuri de lacrimi si mult, mult dor de tine!”

Si in municipiul Onesti o intristata adunare l-a insotit pe ultimul drum pe profesorul Victor Marinovici, „una din mintile luminate si plina de pasiune pentru invatamant” – conform preotului Iulian Carausu, care a apreciat „adevaratul apostolat facut in slujba elevilor”. Pornind de la versurile eminesciene „un cer de stele dedesubt / deasupra cer de stele”, parintele a aratat ca „sufletul profesorului Victor Marinovici este purtat de catre ingeri”, amintind si versurile argheziene „Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte / decat un nume adunat pe o carte”. Preotul Carausu a evidentiat faptul ca „numele profesorului Marinovici ramane pe cartile pe care le-a scris despre momentele istoriei invatamantului onestean si ale scolilor de pe valea Trotusului. Distinsul profesor ramane prin cei pe care i-a educat.” Parintele paroh Nicolae Pascu: „profesorul Marinovici a lucrat la catedra 43 ani si a pus intelepciune si destoinicie in mintea generatiilor de elevi. In 1966 a venit la Onesti, dupa absolvirea Facultatii de Istorie, si a lucrat 38 de ani la aceeasi scoala. O viata inchinata elevilor.” Anamaria Berila, o fosta eleva a profesorului, a imbratisat si ea cariera didactica: „Eram obisnuiti sa fim anuntati ca profesorul Marinovici ne invita la o lansare de carte. Ce poate fi mai frumos si mai inaltator decat sa lasi un nume pe o carte, alaturi de celelalte marturii ale trecerii tale prin timp: sa construiesti o casa, sa sadesti un pom, sa cresti si sa educi un copil. De toate acestea s-a achitat cu prisosinta, sprijinit permanent de tovarasa sa de viata, profesoara Teodora Marinovici. Inzestrat cu vointa, putere de munca, talent pedagogic si mult umor, ne-a facut sa ne intrebam daca vestea disparitiei sale nu e decat… o gluma. Prin plecarea sa inainte de vreme, s-a desprins un stalp puternic ce sustine edificiul culturii onestene. Scoala Gimnaziala nr. 1 a avut norocul sa-l aiba in colectivul profesoral, iar mii de elevi – sansa de a-l privi de la catedra. Printre acestia ma numar si eu. Am admirat daruirea profesionala, inteligenta, umorul fin, capacitatea de a face din disciplina pe care o preda – istoria – un spectacol. Acum, de la ultima batalie, profesorul Marinovici se intoarce… pe scut. Ramane eroul nostru, al celor care i-am sorbit cuvintele, care am inteles de la dansul ca patria si patriotismul nu sunt vorbe goale, de fluturat in discursuri, ci valori ce trebuie aparate cu orice pret. Suntem la sfarsitul iernii… Vor veni primaveri si veri si toamne care isi vor depune ofranda pe mormantul pecetluit astazi. Nu ne ramane decat sa-i simtim prezenta in suavitatea ghioceilor, in dantelele florilor de mar si de cais, in dansul frunzelor aurii… Imi place sa cred ca toate acestea iau chipul drag al celor plecati, cu sau fara vreme. Profesorul Victor Marinovici ne va fi mereu alaturi… din sufletul celor ce l-au iubit si l-au pretuit nu va pleca niciodata!”
Ion Moraru