Profesorul de matematica Gheorghe Sorta: „Am avut noroc de elevi de exceptie”

Reporter: De cand sunteti profesor?

Gheorghe Sorta: Din anul 1975, exceptand o mica pauza de doi ani de zile.

Rep.: De ce ati ales sa fiti profesor si nu altceva?

G.S.: Nu am optat de la bun inceput pentru a fi profesor. A fost o intamplare ca am ajuns sa lucrez in invatamant. sta mi-a fost destinul cred.

Rep.: Cum asa?

G.S.: Trebuia sa fiu specialist in mecanica fluidelor si, culmea, am primit repartitie cu recomandarea pentru invatamantul superior si cercetare. Repartitia ma trimitea sa lucrez la Intreprinderea Autoturisme Pitesti. Am fost trimis pe functia de sef Laborator Incercari Mecanice. Am ramas acolo o luna de zile. Nu imi placea ceea ce faceam pentru ca nu avea nicio legatura cu specializarea mea. Am decis sa plec. Si asa am ajuns la Onesti. Aici am intrat ca profesor suplinitor la Liceul Teoretic nr. 1, actualul Colegiu National “Grigore Moisil”. Am fost suplinitor timp de trei ani de zile. Din 1975 si pana in 1978. Apoi, timp de doi ani de zile, pana in 1980, am lucrat la Centrul de Calcul Electronic al Combinatului Petrochimic Borzesti, dupa care am revenit in invatamant.

Rep.: Cum a fost experienta ca profesor suplinitor?

G.S.: A fost bine si daca imi aduc bine aminte chiar si atunci am avut o serie de succese cu elevii pe care i-am avut. Imi amintesc cu placere cum, in primul an de invatamant, am fost nevoit sa organizez o ora de dirigentie la care au asistat peste… 30 de directori ai scolilor si liceelor din zona. Pe langa toate aceste cadre didactice au mai participat inspectorul general Gheorghe Popovici si adjunctul sau de atunci, Agache. Pentru mine a fost cum a fost, dar cele mai mari emotii le-au avut copiii. Au reusit sa treaca peste emotii si totul a fost un succes. La final Popovici mi-a spus ca reglementarile legale nu permiteau sa intru ca profesor titular.

Rep.: Si, totusi, fiind profesor suplinitor au reusit elevii dumneavoastra sa obtina rezultate notabile?

G.S.: Da. Ne-am apropiat foarte mult de lotul largit al Romaniei. Pregateam trei elevi: Gheorghe Stefanescu, Nadina Boiesanu si Mircea Ionita. Din cate tin minte, Gheorghe Stefanescu a reusit sa se califice pe pozitia 34. Daca ajungea pe 32 intra in componenta lotului national.

Rep.: Cand si mai ales cum ati reusit sa intrati ca profesor?

G.S.: In 1980. A fost singurul an in care s-a permis specialistilor din industrie, caci pe atunci eu lucram la Centrul de Calcul Electronic al Combinatului Petrochimic Borzesti, sa participe la concursul pentru titularizare in invatamant. A fost scos la concurs un singur post si am participat atunci in jur de 51 de aspiranti. Am reusit sa obtin nota 9,93 iar cei de dupa mine aveau note sub 7,00. Astfel, m-am reintors in invatamant.

Rep.: Au mai reusit elevii dumneavoastra sa aiba performante imediat dupa ce v-ati reintors la liceu?

G.S.: Sunt un profesor fericit. Am avut parte de elevi buni si foarte buni, dar nu cu rezultate exceptionale la olimpiade. Cu cateva exceptii. Cristina Ionita este prima din ele. Desi nu a fost eleva mea, caci o pregateam din cand in cand, a reusit sa se califice la faza nationala in clasa a XI-a. In clasa a XII-a nu a mai vrut sa faca matematica motivand ca vrea sa studieze medicina pentru ca pana la final sa urmeze cursurile Facultatii de Constructii Aerospatiale din Bucuresti. Culmea ironiei este ca s-a intors la matematica. In prezent lucreaza ca sef de proiect la uzinele din Canada care produc motoarele pentru Boeing-uri.

Cea de-a doua exceptie a fost Florin Soucaliuc care s-a calificat la faza nationala cu media 10 in clasa a X-a. Si culmea dupa asta a renuntat la matematica spunandu-mi ca vrea sa faca arte. A fugit din tara in Franta. Odata ajuns acolo mi-a cerut o recomandare. Apoi a fost evaluat de catre o comisie a Ministerului Educatiei din Franta. Aceasta l-a inscris direct la examenul de bacalaureat. Asta ca sa mai spunem ca invatamantul romanesc este prost. Pana la urma a facut tot matematica, iar in prezent este doctor in matematica la Paris si profesor la Universitatea Paris-Sud. Cel de-al treilea talent pe care l-am descoperit este Tudor Gabriel Padurariu. Acesta din urma, pe langa faptul ca este extrem de talentat, este decis sa faca matematica.

Rep.: O intrebare nu-mi da pace… Care este reteta care va ajuta sa-i descoperiti pe elevii talentati?

G.S.: Nu stiu daca este o reteta. De exemplu, la Cristina am citit o lucrare la un concurs de matematica si m-a impresionat. Mi-am dat seama ca are un potential fantastic. Apoi i-am dat un set de probleme pentru olimpiada internationala de matematica si… le-a rezolvat. In schimb, Florin era mult mai nabadaios la ore si, pentru ca nu prea ma lasa sa-mi desfasor orele de curs, i-am dat sa rezolve o problema foarte grea. Evident, nu a reusit sa o rezolve. Ceea ce m-a impresionat este faptul ca a inventariat metodele prin care ar fi reusit sa o rezolve. Asa l-am descoperit. In schimb, in clasa a X-a nu ne mai intelegeam. Atunci i-am dat tema sa-mi faca un eseu despre rolul parantezei in matematica. Si spre surpriza mea l-a facut. A tratat cu maximum de seriozitate totul.

Si totul a culminat cu Tudor. Din punctul meu de vedere, la Onesti s-a nascut un mare matematician. Ascultati-ma ce spun. De fapt, profesorul Carcota m-a anuntat inainte de a intra Tudor elev la noi ca e un elev cu totul deosebit si sa am mare grija de el. Si a avut mare dreptate.

Alaska: Spirit of the Wild move

Rep.: Ce anume v-a atras catre matematica?

G.S.: Sincer sa fiu in scoala pasiunea mea a fost fizica. Nu prea mi-a placut matematica. Poate si din cauza faptului este ca la acest obiect in cei opt ani de studiu am avut sapte profesori, din care doi necalificati. Matematica am descoperit-o mai tarziu.

Rep.: De ce ati ales sa fiti profesor la Colegiul National “Grigore Moisil” si nu la alta scoala?

G.S.: Unul din motive care m-a determinat sa aleg aceasta scoala este ca aici am studiat si eu. Din clasa I si pana in clasa a XII-a am fost elevul acestui liceu.

Rep.: V-au trecut prin maini multe generatii de elevi. Credeti ca unii dintre ei au iubit matematica si fara a face performanta?

G.S.: Sunt convins de acest lucru. Sunt foarte multi elevi care au iubit matematica, fara sa fi urmat vreo cariera care sa aiba legatura cu acest obiect. Si cand zic asta ma refer la doctorul Eugen Banciu, fondatorul companiei Farmexpert, la chirurgul Bogdan Radulescu, care in prezent lucreaza la Institutul pentru Boli Vasculare, dar si dr. Radu Spataru, medic la Spitalul “Marie Curie”, inginerul Catalin Uzum, de la Autoritatea Aeronautica Romana, cantareata Alexandra Ungureanu, o fata extrem de desteapta, fostul prefect de Iasi Nicusor Paduraru, managerul Cezar Ivanov sau Nicu Serban. Din punctul meu de vedere, scoala trebuie sa aiba in vedere formarea oamenilor pentru viata si nu cunostintele pe care le ai la final sunt importante.

Dar si mai frumos este atunci cand fostii elevi devin colegi de breasla. Mi-au fost elevi, unora le-am fost si diriginte, iar acum suntem colegi: ing. Simona Petru, prof. Elena Carmen Ianos, prof. Sabina Iftime, care lucreaza la un liceu din Paris.

Rep.: Remarc ca ati reusit sa pastrati legatura cu multi dintre elevii pe care i-ati avut. Cum de ati reusit?

[ad#stire] G.S.: Consider ca am fost apropiat de elevii mei. De altfel, din 2007, alaturi de fosti elevi ai liceului, ing. Simona Petre, Irina Serban, Lucian Racheru, Coralia Ena, am infiintat Asociatia Symposion Onesti, asociatia fostilor elevi. Aceasta isi propune sa-i sprijine pe elevii liceului cu performante deosebite. Astfel, stabilim si punti de legatura intre generatii. Premiem si profesorii ai caror elevi au rezultate remarcabile, la etapele nationale. De altfel, asociatia sustine, din toate punctele de vedere, aparitia a doua reviste. Una de matematica, “Symposion Mathematicae”, si alta de literatura, “Gala”.

Rep.: Si o ultima intrebare. E greu sau nu sa fii dascal?

G.S.: E greu sa fii profesor. E una din cele mai grele profesii. Din fericire, am avut elevi foarte buni.

A consemnat Dana Lungu