Radeana – un sat al credintei

Pe firul de apa al unui parau limpede ce curge dintre dealurile care marginesc padurea Bogdanei, spre Trotusul involburat (ce oglindeste semetele instalatii industriale de la Chimcomplex SA Borzesti), intalnim satul Radeana. In ultimii ani acestui sat nu i se mai potriveste expresia ca este “un loc unde nu s-a intamplat nimic” deoarece a suferit schimbari deosebite. Chiar langa curgerea lina a micului parau ramai mirat ca daca altadata acesta era linistit, azi este cel care potoleste setea cailor locuitorilor romi, care si-au ridicat case pe o coasta de-a lungul drumului ce merge spre Gutinas, un sat ce se margineste cu Radeana. Cateva sute de familii de romi au ridicat aici o adevarata vatra de sat pe aceste meleaguri dupa ce au refuzat sa locuiasca pe piscurile golase ale dealului Rotunda, unde le-au fost construite case de catre Guvernul Tariceanu, in urma inundatiilor din com. Gura Vaii, ale Trotusului. “A fost destul ca sa vanda cateva persoane teren pentru constructie, ca indata s-a intins toata zona cu case”, marturiseste cu necaz un batran din Radeana, amintind ca au deseori necazuri pricinuite de etnicii romi, mai ales toamna, la strangerea roadelor de pe camp.
Urcand pe firul apei ce se strecoara pe langa marginea unei coaste pline cu butuci de vie si a unei pepiniere cu numeroase plante si arbusti pentru gard viu, la intrarea in sat esti intampinat de frumoasa troita, inaltata in urma cu cativa ani. Aceasta nu este singura troita pe drumul ce urca pieptis spre “curtea boiereasca”, loc cum este numit de localnici platoul unde se afla cladirea bisericii si scolii satului. La fiecare rascruce de drumuri, pe care coboara alene si satenii, dai si de alte troite, impodobite cu cate un buchet de flori.
Cea mai semeata constructie a satului Radeana este a Bisericii Ortodoxe “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”, construita de marele logofat Dumitrascu Stefan, tatal domnitorului Moldovei Gheorghe Stefan, in zilele binecredinciosului si iubitorului de Hristos Miron Barnovschi Moghila Voievod in anul 1658. Despre aceasta biserica ne-a mentionat mai multe amanunte un impatimit al istoriei din satul Radeana, Emil Ganea: “Scrierea din pisanie este in limba slavona. Catapeteasma acestei biserici a fost executata din porunca domnitorului Moldovei, Gheorghe Stefan, iar pictura a fost facuta in anul 1658 de catre zugravul Silvan. In anul 1739 un cutremur a daramat partial turla, cupola si peretii despartitori din interior, ai bisericii din Radeana, catun al comunei Bogdana. Reparatia a fost facuta de enoriasii si boierii de pe aceste locuri, in frunte cu familia Donici. In 1940 un alt cutremur a afectat biserica, ce a ramas asa pana prin anii 1955-1958. De reparatii s-a ocupat preotul paroh Gheorghe Alexandrescu (numit preot aici in 1943). Biserica era fara turla si fara arcadele si zidurile dintre pridvor si pronaos iar pe timpul reparatiilor slujbele religioase si serviciile crestinesti s-au facut intr-o incapere improvizata. Clopotnita a fost instalata deasupra pridvorului, de unde dangatul a doua clopote rasuna peste sat. In anul 1976 in aceasta parohie a venit preotul Constantin Alupei (actualul parinte protopop a Protoieriei Onesti). Fiind pastor al credinciosilor de aici timp de 5 ani, el a reusit sa acopere biserica din Radeana cu tabla. De intretinerea si imbunatatirea conditiilor savarsirii serviciilor religioase s-au ocupat si ceilalti preoti care au slujit aici, Constantin Herescu, Gheorghe Anicolaie.

Actualmente, preot paroh este Nicolae Savin iar aceasta biserica au fost inchise golurile de la pridvor cu geamuri, s-a pus lambriu, s-a ridicat o casa praznicala si s-a inconjurat cu gard intreg locul ctitoriei. Acum ne ocupam de instalatia de incalzire a bisericii, pentru a nu fi frig pe timp de iarna”. Gandurile enoriasului Emil Ganea pentru aceasta biserica sunt identice cu cele ale fiecarui locuitor al satului Radeana, pe o placa de marmura ce strajuieste intrarea in biserica fiind gravate cuvintele: “In decursul timpului, in ciuda oprelistilor, preoti si enoriasi vrednici au facut ca biserica sa arate cum este astazi. Despre celelalte realizari, vor scrie urmasii nostri”.