Onesteanul Gheorghe Grunzu, omul care a scris in jur de 10.000 de articole pe teme sportive timp de aproape cinci decenii, poate oricand face o surpriza placuta concitadinilor sai, prin rememorarea unor amintiri inedite legate de municipiul asezat in “salba” celor patru rauri “megiese” – Trotusul, Casinul, Oituzul si Tazlaul. Confesiunile batranului (ca varsta, dar tanar ca spirit) Gheorghe Grunzu au ca an de pornire 1965 cand a putut cunoaste ca radiotelegrafist de categoria I mai multi transmisionisti “din oastea tarii”, cu care s-a imprietenit. De aici incepe o poveste, despre care Gheorghe Grunzu a marturisit: “Ne-am hotarat sa infiintam pentru prima data un radioclub model si initiativa a dat roade. Primarul Onestiului din acea vreme Valerian Ghinet si ing. Virgil Tamasescu ne-a pus la dispozitie un apartament cu doua camere pe Aleea Parcului iar noi initiatorii, am format o echipa de specialisti pe genuri de activitate (constructii, telegrafie, electrotehnica, trafic). Cu sprijinul Federatiei Romane de Radioamatorism, presedinte fiind atunci Iosif Paolazzo, am primit avizul favorabil de functionare precum si materiale preluate de la fortele armate. Desi nimeni nu era stimulat pecuniar cu nimic, pasiunea pentru acest sport tehnico-aplicativ a intrecut toate asteptarile. Dintre cei mai activi care au lucrat cu multa ravna, la infiintarea, functionarea si participarea la competitii a fost profesorul Mircea Ignat, ing. Cornel Sabau precum si Radu Gosav, Dumitru Musca, D. Hilohi, Francisc Doleas, Paul Paunescu, Virgil Iosif, Gheorghe Dascalu, Petre Ionescu, Sandor Biro, D. Dragulescu, Viorel Gaidis, Dan Antohi. Pe langa participarea la competitiile cuprinse in calendarul sportiv, inimosii radioamatori au incercat si au reusit cu forte proprii si cu sprijinul autoritatilor locale sa confectionize o antena rotativa BIM, cu care s-au realizat legaturi in majoritatea tarilor lumii. Dupa schimbarea sediului din Aleea Parcului la Complexul Sportiv «Carom» (actualmente, parcul sportiv municipal), s-a putut diversifica intreaga activitate a radioclubului prin organizarea cursurilor de radioamatori, la care participau foarte multi cursanti, din toate categoriile de varsta si profesii. La Radioclubul onestean, unicul din tara ce nu functiona intr-un municipiu resedinta de judet, era o activitate foarte febrila, unii din cei inscrisi specializandu-se in constructii radio, altii in invatarea alfabetului Morse, telegrafie, goniometrie etc, asa incat si participarea la concursuri era pe masura. Anual, Onestiul prin radioamatorii sai activi la statia de emisie – receptie stabilea peste 12.000 de legaturi cu radioamatori de pe toate continentele, ca si cei cu statii personale la domiciliu care stabileau alte mii de legaturi. Se formase deja o traditie ca in fiecare duminica, la ora 10 sa se intalneasca radioamatorii onesteni, ei studiind revistele de specialitate ce apareau in Romania si Germania. De asemenea, se schimbau impresii iar statiile de receptie si de emisie erau luate cu asalt de cei prezenti, pentru a fi consemnate cat mai multe legaturi radio”.
Despre acele vremuri, cu unda unui regret Gheorghe Grunzu a mai mentionat: “Era o indeletnicire frumoasa si folositoare pentru viata copiilor si tineretului dar si a adultilor, care prin radio navigau in eter pe orbita celor cinci mari continente, promovand idealul pacii si prieteniei intre oameni. Aceasta devenea si o optiune de constiinta, nivelul intelectual fiind tot mai inalt iar pregatirea profesionala de specialitate atingea cote ridicate din punctul de vedere tehnologic. Pentru exemplificare, amintesc cateva actiuni ale radioamatorilor onesteni: organizarea, la 10 august 1969 de catre Comitetul Municipal de Educatie Fizica si Sport in colaborare cu Federatia Romana de Radioamatorism a Concursului international de radiogoniometrie («vanatoare de vulpi»), cu participarea echipelor reprezentative ale Poloniei, Iugoslaviei, Cehoslovaciei, Bulgariei, Ungariei, Romaniei si a URSS, organizarea unui concurs international de «vanatoare de vulpi» Onesti – Varsovia, unde onestenii s-au situat pe locul I. Trebuie remarcat faptul ca onestenii, cu aparate construite de ei, au avut o buna comportare la multe campionate si concursuri nationale de radioamatorism, dovada ca pe terenul de sport se nasc cele mai statornice prietenii, unde bucuria invingatorului este proportionala cu efortul si cu oboseala. Dupa Revolutia din 1989 si iesirea mea la pensie «camarazii» de la judet au transferat statiile de emisie – receptie, generatorul pentru telegrafie si altele la Bacau, unde «in schema om – utilaj» era un radioamator retribuit.
Onestenii au ramas sa comunice daca au cu ce sa procure statie de emisie – receptie sau sa lucreze cu statiile personale autorizate iar performantele lor, obtinute cu multa truda statornica au ramas frumoase amintiri in timp ce altele, la care sperau, au ramas doar un vis”. Onesteanul Gheorghe Grunzu, “staroste” timp de mai multe decenii al sportului in zona, are si o mare bucurie, impartasita de multi concitadini ai sai, ca “Onestiul are prin inginerul Valerian Vreme, Ministrul Comunicatiilor si Societatii Informationale. Aceasta veste buna m-a impresionat placut, avand in vedere ca in prezent informatizarea societatii romanesti joaca un rol foarte important. Omul este legat de cuvant de semenii sai iar comunicatiile pot fi catalogate ca «un sistem nervos central», vital pentru orice cetatean al planetei, pentru a stabili legaturi in toate domeniile de activitate”.
