Rafinaria din DARMANESTI este dusa la FIER VECHI bucata cu bucata

Pe lista privatizarii negre a industriei romanesti se afla si Rafinaria Darmanesti. Ca orice obiectiv industrial de pe Valea Trotusului, mandria darmanestenilor de la 1949, dupa lungi perioade de incertitudine, a cazut sub greutatea intereselor devoratorilor de fier vechi. Locuitorii vecini cu Rafinaria ori cei care trec prin preajma pot auzi zi de zi cum duduie industria darmanesteana sub loviturile picamerelor. Una dupa alta, instalatiile fabricii sunt dezmembrate bucata cu bucata si „valorificate” la fier vechi, asa cum ar spune cei care nu doresc sa se manjeasca pana la coate de culoarea ruginii. „Asta e. E dezolant, intr-adevar, dar nu avem ce sa facem. E proprietate privata si nu ne putem opune,” ne spune Constantin Spiridon, primarul orasului Darmanesti. „Acum lucreaza la rampa. Totul ajunge la fier vechi.”

Nu cu mult timp in urma, localitatile Onesti, Comanesti sau Darmanesti erau numite orase industriale. Astazi, analistii incearca sa cuprinda economia locala in termeni cum ar fi economia post industriala sau neoindustriala. In tot cazul, pentru toti este evident faptul ca in aceasta perioada sectorul tertiar / al serviciilor poate defini cel mai bine economia.

O analiza a Ziarului Financiar evidentia faptul ca judetul Bacau a fost in trecut unul dintre polii industriali din regiunea Moldovei si gazduia de la fabrici de panificatie la unitati de exploatare a titeiului si de la confectii la prelucrarea lemnului. Mare parte din industria bacauana nu a supravietuit insa deschiderii economice din anii ‘90. Pe rand, fabrici precum Letea, producator de hartie, sau fabrica de Bere Margineni au sucombat privatizarilor „strategice“, fiind fie vandute la fier vechi, fie asteptand o injectie de capital, pentru a fi modernizate. Industria petroliera si exploatarea carbunelui au disparut. Resursele de titei din zona erau extrase de Petrom si trimise pentru prelucrare la Rafinaria Darmanesti, aflata doar la cativa kilometri. 
Astazi, mandria darmanestenilor de la 1949 este scoasa pe bucati pe portile fabricii si vanduta drept fier vechi, cu valoare doar pentru samsari. Fier care, odata, era valorificat prin cunoastere tehnologica de rafinorii veniti la lucru din localitatile de pe Valea Trotusului si Valea Muntelui. Trecand pe langa gardul care sta sa cada al intreprinderii, poti auzi zgomotul fiarelor izbindu-se unele de altele, dislocandu-se astfel instalatiile, camerele de coxare, renumite odata in Europa.

„Este o firma care taie si cara… Asta e. E dezolant, intr-adevar, dar nu avem ce sa facem. E proprietate privata si nu ne putem opune. Proprietarul face ce doreste el. Decat sa stea ruinele alea acolo si sa rugineasca, mai bine sa le dea jos. Le-am dat certificat de urbanism si autorizatie de demolare. Au inceput pe toate instalatiile. Au taiat deja vreo trei instalatii. Acum lucreaza la rampa. Totul ajunge la fier vechi,” ne spune Constantin Spiridon, primarul fostului oras industrial Darmanesti.

Primarul mai are de doi lei sperante pentru pastrarea cladirilor, in eventualitatea venirii vreunui investitor in zona: „deocamdata, partea de cladiri, ateliere, hale, birouri, nu le-au daramat. Poate le vor inchiria potentialilor investitori, care sa dezvolte in zona un alt tip de afacere.” Poate o afacere bazata pe furnizare de servicii.
Marius Munteanu