„Domnule primar, nu mai suportam! Nu putem face fata scumpirii apei!”. „Eu nu platesc si, oricum, la Primarie n-au venit facturile marite. Voi faceti cum credeti!” Cam cum suna dialogul asta intre alegatori si ales?
Acum un an, l-am numit „primarul spuneti-mi cum sa fac”, pentru ca era evident inca de atunci ca administratia il depaseste total, e altceva decat impartitul de zahar, faina si ulei. Cu privire la aproape orice problema i se atragea atentia, carpaciul-sef raspundea „spuneti-mi cum sa fac”, de parca isi impartea salariul cu alegatorii. Pai, bre, de ce-ai mai candidat, daca tu singur spui ca habar n-ai?
Cand te izbeste in tampla habarnismul primarului te doare patru ani, tot mandatul. Cand alegi, nu-ti imaginezi ca pe fotoliul de ales va sta un om cu idei putine spre deloc, ale carui solutii administrative se limiteaza la festivaluri si dat vina pe altii. OK, e infractor, dar stie macar cum sa gestioneze apa, caldura, apa calda, nevoile de baza. Cand colo, ce sa vezi, nimic, pamant. Pauza mintii. Primarul degeaba. Au trecut doi ani, iar realizarile se simt deja, chiar prea bine, pentru ca ustura. Sa reusesti in doi ani sa sistezi furnizarea caldurii si apei calde si sa bifezi si scumpirea apei sunt reusite frumoase, mai ales in conditiile in care Onestiul a ajuns sapa de lemn a judetului. Isi imagineaza, probabil, ca saracii, daca tot sunt cei mai saraci, nu fac scandal daca nici utilitati nu au, iar cand le au, ii usuca.
Cred ca sloganul lor, „Mandri ca suntem romani”, nu e suficient. Cred ca trebuie dublat, tot de catre ei, cu „Mandri ca suntem onesteni”. Rupti in fund, vai de mama noastra, fara apa sau cu apa la pret de coniac scump, dar mandri. Ca onestean, am vazut ca e bine sa nu te consumi pentru mizeriile astea, pentru ca vei fi privit ca un ciudat. Nu e apa calda? Las-o asa! Te rupe pretul apei? Pastreaza pentru tine. Oricum nu se rezolva nimic si, oricum, cu o distractie platita pentru 100 pensionari sunt sanse bune sa-ti mai rezolvi un mandat. Lucrurile care in oricare alta parte ar fi nascut o Revolutie, ar fi scos lumea in strada, sunt bagate sub pres in Onesti. Sistemul care trimitea autocare intregi cu aplaudaci de la rafinarie la mitingurile PSD din Bacau, acum vreo 15 ani, viermuieste inca prin toti porii orasului. Ce sperante sa aiba copiii, cand parintii accepta sa fie umiliti?
Exista informatii cum ca primarul, PSD, in fine, cum s-or mai chema, si-au propus 65% la alegeri. Eu zic ca e putin. Sa nu dai caldura, apa calda si sa asisti la scumpirea apei sunt argumente care sa te duca la 90%. O rezolvi cu preotii, cu functionarii, cu angajatii statului care depind de tine. De ce sa iti propui atat de putin, doar 65%, iar partenerului PSD din Onesti, Valerian Vreme, sa-i ramana doar 35%? Faptul ca onestenii accepta umilinte dupa umilinte iti da dreptul sa speri ca PSD poate sa ia 90%. Reteta e simpla – cu cat sunt oamenii mai saraci, cu atat vin cu ideile lor si pleaca cu ale tale. Iar a-i saraci si mai tare nu e o intamplare, ci un obiectiv.







