Onestiul este o picatura din Romania, o copie fidela a unei tari aflate “in curs de dezvoltare”, in continua reorganizare, in conflict si blocaj perpetuu. Lacunele legislative incrucisate cu drepturile omului, cu dreptul la proprietate, plus alte o mie de drepturi au facut ca orice pas in aceasta tara libera sa poata fi contestat. Cine se mai incumeta sa faca o afacere mare in aceasta tara? Cine se va descurca in hatisul legislativ, in aceasta jungla a instantelor si usilor inchise? Poate doar cei care au asigurat “un spate” in instante, in politica… Situatia marilor societati, a fabricilor si combinatelor care au dus in spate societatea romaneasca inainte de 1989 este jalnica. Dupa ce in anii 90 au fost aprivatizate”, acestea au intrat in stare de insolventa, reorganizare, faliment, cu datorii imense la bugetul statului si alti creditori. Atunci s-au dat marile “tunuri”, iar reteaua economiei romanesti a fost distrusa. Legea 85/2006 dar si alte acte normative care specifica procedurile de reorganizare a societatilor private au adus cu sine o perpetuare a blocajelor. Orice persoana intersata poate face o contestatie unei societati aflate in reorganizare. Instanta este obligata sa o accepte. In aceste conditii, proprietarul de drept al unei societati este la cheremul unui judecator sindic dar si a altor persoane ineresate de conflict si blocaj. Aceasta situatie este intalnita in multe cazuri, mai ales la societatile mari, care pot deranja pe piata. Rafo Onesti, detinuta de Iacov Goldovskiy, si-a achitat toate datoriile la bugetul statului, si-a platit si datoriile la diferiti agenti economici. Si totusi nu poate functiona, nu se poate misca pe piata ca o societate normala. Blocajul este pe cale sa falimenteze rafinaria si sa duca la sapa de lemn un intreg oras. Mii de onesteni nu au loc de munca pentru ca exista o procedura de reorganizare, pentru ca orice individ poate face o contestatie prin care sa blocheze activitatea rafinariei. Un oras mort este o grea povara, pentru toti cetatenii unei tari. Rafo aducea sute de milioane de lei anual la bugetul tarii si multi bani la bugetul judetului si la cel al Onestiului. Dezechilibrul este profund, povestea este veche… Nu exista vointa politica pentru depasirea unor cadre “legale”, nu exista vointa de scoatere a tarii din “reorganizare” si faliment. Liderul sindical al Rafo a solicitat modificarea legii privind insolventa, pentru simplificarea procedurilor, pentru scurtarea timpilor de reorganizare si criza. Probabil, initiativa onesteanului va ramane fara raspuns. Tranzitia, criza, conflictul sunt termeni care definesc acest spatiu balcanic numit Romania si nimeni nu poate misca lucrurile in sensul firesc.
Mircea Merticariu