Reperele unei biografii – prof. Nicolae Dragoi

Pentru profesorul Nicolae Dragoi (nume cunoscut de toti onestenii), activitatea sa legata de Onesti incepe in vara anului 1958, cand, absolvent fiind a Facultatii de Matematica si Fizica a Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, a fost repartizat la Liceul Teoretic nr. 1 (azi Colegiul National “Grigore Moisil”). Atunci Onestiul avea putin peste 12.000 de locuitori, fapt ce il face pe venerabilul profesor sa declare cu bucurie ca “odata cu cresterea economica si culturala a orasului, am crescut profesional”. Cei carora le plac statisticile, amintim ca Onestiul a avut o crestere demografica de 400 la suta intre 1956 si 1977 (cand populatia municipiului a ajuns la 41.577 locuitori) iar pana in 1992 aceasta crestere a fost de 40 la suta – numarul onestenilor fiind de 58 810. In deceniul 1992-2002 populatia Onestiului a scazut cu 12,6 la suta, in urma cu 8 ani in municipiu locuind 51.416 locuitori. Prima treapta a ascensiunii profesorului Nicolae Dragoi a fost cea a numirii, in 1963, ca director adjunct la Liceul Teoretic nr. 2 din Onesti (infiintat in acel an), dupa care a urmat desemnarea sa, in 1968 ca director coordonator al Grupului Scolar de Chimie. “Aceasta functie am indeplinit-o pana in anul 1998. In perioada 1978-1982 am fost inspector scolar la Inspectoratul Scolar Judetean Bacau, unde am coordonat activitatea profesorilor de matematica din intregul judet. In calitatea mea de profesor si director am contribuit la pregatirea a peste 40 de generatii de elevi, de la diferite forme de scolarizare (liceu, scoli profesionale, ucenici sau scoli de maistri). Majoritatea muncitorilor calificati si a maistrilor de pe platforma petrochimica Borzesti au invatat si s-au pregatit la Grupul Scolar de Chimie (actualmente, Colegiul Tehnic «Petru Poni»), sub emblema acestuia dedicandu-se muncii din petrochimie”, ne-a marturisit prof. Nicolae Dragoi. In “rabojul” atator ani ca director al acestui mare grup scolar, ne oprim asupra unei situatii intocmite de prof. Nicolae Dragoi, asa cum este reflectata in volumul “Colegiul Tehnic «Petru Poni» Onesti – Monografia istorica” (realizat de prof. Dan Constantin Nicula): “Extinderea activitatii Grupului Scolar de Chimie (in anul scolar 1971/1972 au fost scolarizati 1473 de elevi), precum si necesitatile de viitor ale Grupului Industrial de Petrochimie Borzesti, au impus o noua etapa de dezvoltare, a treia, a bazei materiale a scolii. In acest context Consiliul Tehnico-Stiintific din Grupul Industrial de Petrochimie ia in discutie extinderea scolii cu un camin, o cladire laboratoare si o sala de gimnastica. Investitia, in valoare totala de circa 1 200 000 lei, a fost realizata in anul financiar 1973. Din aceste obiective de investitii, caminul a fost dat in folosinta la 30 noiembrie 1974, Sala de gimnastica a fost finalizata in anul 1979 iar cladirea de laboratoare (Corpul C), in anul 1980”.
Chiar daca nostalgiile comuniste sunt departe de vremurile de azi, despre Grupul Scolar de Chimie din Onesti putem spune ca si-a adus o contributie remarcabila in pregatirea fortei de munca de pe platforma industriala petrochimica de la Borzesti. In anul 1974 Grupul Scolar de Chimie a fost decorat cu “Ordinul Muncii”, clasa I, o distinctie acordata de regimul comunist acelora care obtineau realizari deosebite in diferite domenii. Acest ordin era format din trei piese suprapuse, in centru aparand secera si ciocanul sprijinindu-se pe doua spice de grau, intre care se afla o stea cu cinci colturi. Un lucru demn de evidentiat este ca multi absolventi ai Grupului Scolar de Chimie din Onesti s-au remarcat in concursurile scolare nationale si au urmat cursurile invatamantului superior. “Profesiunea de credinta” – slujirea la catedra, ce a facut ca sa fie o viata legat de invatamant, la pensionare a fost dusa mai departe de prof. N. Dragoi. In acest sens ne-a declarat: “In 1999, la pensionare, mi-am continuat munca in invatamant si am infiintat o scoala postliceala, pregatind absolventi de liceu in domeniul contabilitate iar pentru invatamant, educatoare. Am satisfactia ca am pregatit trei promotii la aceasta scoala postliceala iar toti absolventii au promovat examenul de diploma si in prezent sunt incadrati in munca”.

Legatura cu locurile natale

Viata profesorului Nicolae Dragoi este legata si de locul sau de nastere, de satul Poiana Sarata (com. Oituz). Aici a vazut lumina zilei la 18 aprilie 1936. Dupa ce a urmat scoala generala din sat, s-a inscris la cursurile Liceului “Andrei Saguna” din Brasov, oras care se afla la 90 de km de Poiana Sarata, distanta care este egala si cu cea dintre aceasta asezare si municipiul Bacau. Despre satul Poiana Sarata, prof. Nicolae Dragoi a mentionat: “Este o localitate situata la o importanta trecatoare a Carpatilor, ce face legatura intre Moldova si Transilvania. Din acest motiv in sat s-au vazut permanent influente. Pana la Primul Razboi Mondial satul pastra influente din Ardeal iar dupa cel de-al doilea Razboi Mondial (cand Poiana Sarata a trecut de la fostul judet «Trei Scaune» la jud. Bacau), se vad influentele moldovenesti. Locuitorii acestui sat au fost si sunt oameni darji, deosebiti; in ambele razboaie mondiale Poiana Sarata a fost transformata in ruine si de fiecare data a renascut prin harnicia si daruirea acestora”. Cu dorinta de a le restitui poenarilor istoria satului lor, de a cunoaste framantarile prezentului si de a proiecta un viitor pentru acest loc binecuvantat de Dumnezeu cu frumuseti deosebite dar si trecut de prea multe ori prin incercarile istoriei, un om al locului, Ciprian Hugianu a adunat numeroase marturii despre meleagurile aflate in trecatoarea Oituzului. Astfel, iata cum era prezentat in 1928 acest sat de catre G.M. Rascu: “Gospodariile mocanesti se insira de-o parte si de alta, lasand intre ele strazi inguste care urca pana pe munte sau coboara la raul Oituz. Casele satenilor sunt construite intr-o arhitectura taraneasca specifica locului iar interiorul camerelor este amenajat in stil national, cu doua paturi in mijloc, acoperite cu laicere, blidarul (dulapul pentru vesela si sticlarie), masa, etc. Peretii sunt ornamentati cu laicere tesute frumos iar la ferestre se folosesc perdele ce acopera geamul de sus in jos pana la jumatate, la fel ca in tarile nordice. Casele au un cerdac – un fel de terasa, un «siteu» – bucataria de vara, in fata fiecarei case fiind o gradinita de flori si de obicei cate o banca, unde satenii «mai hodinesc» dupa o zi de munca. Amplasarea constructiilor pe lat e de nuanta transilvaneana, imprimand curtii un aspect de incinta, careia ii lipseste imprejmuirea masiva de zidarie dinspre strada, aceasta fiind inlocuita cu moldovenescul gard din lemn, nu prea inalt, care lasa privirea libera”.
Satul Poiana Sarata certifica faptul ca spatiul rural romanesc poseda o deschidere viguroasa, care justifica dezvoltarea si promovarea turismului local. Traditia vie si originalitatea, forta si bogatia formelor specifice modului de viata taranesc, simplitatea si profunzimea filozofica de viata, naturaletea si caldura sufleteasca a locuitorilor satului Poiana Sarata pot face din acest loc “varful de lance” al turismului de pe Valea Oituzului, aici putand fi atrasi si turistii dornici de relaxare in mijlocul naturii, in liniste si prospetime.

Daca vara se obisnuieste pe meleagurile strabatute de suvoaiele de apa ale Brezaiei, Cernicai si Oituzului sa se sarbatoreasca, intr-o modalitate moderna “Santilia” (vechi obicei al locuitorilor satului), la cumpana dintre ani o frumoasa traditie si-a avut continuitatea si in timpurile din urma: un brad frumos impodobit este purtat de la o gospodarie la alta, intr-un car tras de boi, in semn de bogatie a anului ce vine, flacaii ce-l insotesc facand urari gazdelor. Un gand singular ce il poarta toti cei care cunosc frumoasele meleaguri ale poenarilor, este ca trebuie luptat ca Poiana Sarata sa devina ceea ce de mult se spera si anume statiune balneoclimaterica. In acest sens un mesaj convingator are si prof. Nicolae Dragoi (care, din 2004 este consilier local al Onestiului si activeaza in Comisia de invatamant, cultura, sanatate, sport si turism): “Speranta in prezent ar fi activitatile turistice in Poiana Sarata. Si apele minerale sunt de o calitate foarte buna, ce pot fi folosite in tratarea multor afectiuni reumatismale si nu numai”.