Sa crezi in chemarea ta!

Departandu-ne de orice politica (unde aproape ca “imposibilul a devenit posibil”, in Statele Unite ale Americii fiind ales presedinte Donald J. Trump, in pofida tuturor sondajelor, ce nu il dadeau castigator iar in Republica Moldova, Igor Dodon a devenit presedinte “peste toate aspiratiile europene” ale basarabenilor), vom face cunostinta cu un tanar! Este Alexandru Marian Floroiu, s-a nascut in Comanesti, jud. Bacau pe 8 septembrie 1989 si joaca la Teatrul Masca din Bucuresti inca din timpul facultatii. El a absolvit Universitatea Hyperion in 2013, avandu-i profesori coordonatori pe Mihai Malaimare si Anamaria Pislaru si de-a lungul timpului, a jucat in diferite productii de teatru si de film. In anul 2015 a fost votat “Cel mai bun actor” in cadrul Programului european MovIeT, iar din 2016 filmeaza episodic pentru Atletico Textila.
Colaborarea cu Teatrul Masca a inceput inca din timpul facultatii. La intrebarea ” cum a fost experienta aceasta de a colabora cu Teatrul Masca din timpul facultatii?” Alexandru Marian Floroiu a raspuns: “benefica. Privind in jurul meu, realizez ca fac parte dintre putinii norocosi de a fi pasit pe scena unui teatru profesionist inca de pe «bancile» facultatii. Parcursul meu artistic in trupa Masca s-a realizat consecvent, fara sa ard etape. Mi s-a oferit sansa de a incerca, de a rata si de a invata din proprie experienta. Si am ratat cu placere!” Intrebat fiind “care sunt posibilitatile reale sa patrunzi in sistem, in lumea teatrului?” raspunsul lui Alexandru a fost: “Aveam noi o vorba pe care ne-o aruncam, in gluma, cand bateam mingea pe maidan: «Esti bun, pacat ca nu esti cautat!» O folosesc si astazi pentru a-mi arata aprecierea fata de colegii mei de scena. Cu acelasi haz! Vreau sa subliniez ideea ca nu e suficient sa fii un actor bun, trebuie sa te faci si cautat. Acum… fiecare, dupa posibilitati… Opinia predominanta ca tinerii actori se confrunta cu lipsa de sansa, asa o fi, de vreme ce ea a fost emisa ! Eu ii sfatuiesc pe actorii care nu si-au intalnit inca sansa, sa nu cedeze, sa creada in chemarea lor si sa se pregateasca din timp pentru acea intalnire. Pentru ca ea va avea loc!” Iata ce crede tanarul comanestean despre lucrurile pe care actoria l-a ajutat sa invete mai mult despre el, la nivel personal: “Am realizat ca sufar de sindromul clovnului trist si ca atunci cand rad, rad in ciuda vietii! Am mai invatat sa iau oamenii asa cum sunt si sa ii iubesc fara sa ma atasez de ei. Am inteles ca sunt cine sunt, ca intr-o zi voi muri si ca as avea puterea de a lasa in urma mea o lume mai buna!
«Actorul total» e un miraj. Nu exista cu adevarat, dar imaginea lui ne determina sa continuam aventura!” Ce ne mai spune Alexandru Marian Floroiu?: “Oamenii au nevoie de povesti. De orice fel. Povestea e o hrana a sufletului. Ea ne invata cum sa traim si de ce. In ce maniera, in ce masura, reuseste teatrul sa apropie, sa seduca, sa emotioneze, sa motiveze, sa reactiveze energii creatoare, readucand la viata esentialul ? Tocmai prin aceasta capacitate de a readuce la viata esentialul reuseste teatrul sa emotioneze. Simplitatea, arta, natura, tacerea, adevarul, sunt energii care ating oamenii si ii fac sa vibreze. Are actorul puterea de a salva societatea de astazi? Sper, dar mai intai, trebuie sa se salveze pe el insusi !”