In preajma marilor sarbatori pascale sa ne lasam purtati de adierea Primaverii (care a venit? o sa vina?), parcurgand randurile publicistului sibian Dumitru Chisalita… Cu siguranta ca are dreptate: “Avem si noi, romanii ortodocsi, doua mari sarbatori ale credintei noastre: Nasterea si Invierea Domnului. Craciunul si Pastile. Mari sarbatori, ambele ale bucuriei. Care, din pacate, in multe cazuri au devenit doar un fel de date din calendar la care «se da liber» la chefuiala, mancare, bautura si taclale. Ca, nu-i asa, asa se face. De ce? Pai e sarbatoare. De ce e sarbatoare? Pai asa a fost si anul trecut, si acum doi ani, si acum 100 de ani si acum 1.000 de ani. Si ce sarbatorim? Pai, Pastile. Invierea Domnului. Si cum sarbatorim? Pai asa, cum spun cei de la stiri: “cum se cuvine”. Mergem noaptea la Inviere, cu mancarurile pentru a fi sfintite! Ne trezim dimineata, ciocnim oua rosii si spunem “Hristos a Inviat! / Adevarat a Inviat, si mai spunem “hehe!” daca oul nostru ramane intreg iar al celuilalt nu, dupa ciocnitul traditional. Apoi, in aceeasi zi, ca avem timp ca e liber, ne distram. Stam la masa cu familia, ca asa se face, familiile sa se reuneasca, la masa de sarbatori. Mancam miel, ca asa se face. Bem vin, ca asa se face. Mancam bine si bem bine, ca doar e sarbatoare si asa se face. Radem, glumim, ne laudam, mai criticam pe unii sau pe ceilalti, de la varu’ care nu ti-a mai dat banii aia inapoi pana la politicienii de la Putere / Opozitie sau refugiati. Ca asa se face. Se pune totusi, intrebarea: Noi ne bucuram de Pasti? De Invierea Domnului? Asa cum ar trebui sa facem daca tot ne declaram crestini si ortodocsi de mii de ani? Poate da. De multe ori, nu. Din punctul de vedere al trairii credintei, e cea mai mare sarbatoare a anului. Asadar, bucurati-va de Pasti! Bogati sau saraci, cu super-meniuri pe masa sau doar cu ce v-ati permis din salariul ala mic, acasa sau unde veti fi, cu cei dragi sau doar voi de voi, bucurati-va. Bucuria nu costa nimic. Nu o iei la bax din mall. Nu o primesti bonus la cinci produse cumparate. E strict a ta, e din tine. E acolo, chiar daca pare a nu se vedea. Petrece-ti sarbatoarea ca asa simti, si mai ales CUM simti, nu ca “asa se face”. Pastile exista cu sau fara miel. Zic de miel din mai multe motive, pentru ca prea des aud ca “Pasti fara miel si e Pasti” (la fel cum Craciunul fara brad nu e Craciun). TU STII de ce mananci miel de Pasti? Ca asa se face, nu? Ideea jertfei mielului pascal s-a cam pierdut la omul modern, ca si multiplele ei semnificatii. Noi doar mancam miel, ca asa se mananca. Chiar mi-e mila de sarmanele vietati, cum sunt ucise asa, in masa, doar pentru a umple niste stomacuri. La fel si cu vinul. Are si el o semnficatie, dar noi am ramas doar cu “se bea vin”. Daca se poate si mult, ca doar e sarbatoare. La fel, ne-am rupt spatele facand curatenie in casa si in jurul ei, tot ca “asa se face”, fara a mai sti ca aceasta simbolizeaza un preambul la curatenia interioara de dinaintea unei mari sarbatori. Facem curatenie in asa fel, alergam dupa toate cele “pentru sarbatori” in asa fel, incat, in ziua marii sarbatori, suntem asa de rupti de oboseala incat nici nu ne mai putem bucura ca lumea exact de ceea ce am pregatit pentru a… ne bucura. Ceea ce, zic eu, nu e prea corect. Nu mai pomenesc despre valul de crize de shopping, cand luam cu asalt orice magazin, pentru a lua orice, ca “poate trebuie”, “ca sa fie acolo ca nu stii”, pentru a vedea, peste cateva zile, ca am abuzat atat cu banii cheltuiti, cu nervii asemenea, si ca avem un surplus care va lua calea cosului de gunoi. Bucurati-va de Pasti! Din inima, nu ca “asa se face”. Mancati ce va cade bine, nu va fortati sa pastrati un “asa se face” al burtii si ficatului. Beti ce si cat va face sa va simtiti bine si sa fiti veseli. Stati alaturi de cei care va fac viata frumoasa. Clatiti-va ochii si mintea cu lucruri care NU genereaza stari de ura vechi sau noi. E Sarbatoare. Sa o traim ca atare. Sarbatori fericite!”