Frumosul sat de la poale de Carpati, Poiana Sarata, aflat la jumatatea distantei dintre Bacau si Brasov (spre care sunt de numarat 80 de kilometri), a sarbatorit si in aceasta vara “Santilia”. Astfel, odata cu adunarea localnicilor si cu sosirea a numerosi invitati parintele Sinel Lazarel a savarsit o rugaciune de multumire si a urat un bun venit participantilor la aceasta sarbatoare traditionala, cuvintele sale de intampinare fiind intarite de cele ale primarului comunei Oituz, Ion Osolos. Un cuvant emotionant a rostit prof. Gheorghe Tutuianu, care a ridicat de pe bancile scolii generatii de poienari, ce desi sunt “risipiti in lumea larga”, sunt mandri ca au fost discipolii acestui magistru. “Ziua de azi pentru poienari este foarte importanta deoarece aniversam 192 de ani de la infiintarea satului in anul 1823 si 181 de ani de la ridicarea primei biserici crestine pe aceste meleaguri, ce s-a aflat pe locul actualei biserici. In anul 1834 locuitorii au hotarat ca aceasta biserica sa se numeasca «Sfantul Ilie», ei stabilind ca in fiecare an la sarbatoarea religioasa a acestui sfant sa se organizeze «Nedeia Mocaneasca Santilia». Nedeie inseamna o petrecere campeneasca populara de origine pastorala, facuta cu prilejul hramului bisericii. Aceasta sarbatoare nu intamplator se numea «nedeie mocaneasca» deoarece mocan insemna cioban din regiunea de munte. Cum foarte multi locuitori ai satului Poiana Sarata din acea perioada erau crescatori de oi, intelegem semnificatia «nedeie mocaneasca» chiar daca in sat se mai gasesc cateva stane de oi iar pastoritul s-a pierdut ca indeletnicire. Obligatia morala a noastra este sa pastram si sa ducem mai departe traditia stramoseasca. In mod deosebit,pentru pastrarea traditiilor noastre trebuie ca sa fim recunoscatori parintelui Sinel Lazarel, care de ani buni ca slujitor al parohiei noastre a devenit mai poienar ca noi. Straduindu-se si reusind ca sa organizeze «Santilia», el a reinviat traditia acestor locuri, fiind sprijinit in aceasta actiune de Marian Petrescu si Cristian Hugeanu, cei care pe internet ii tin la current pe toti poienarii din toata tara si din strainatate cu evenimentele petrecute in sat. Trebuie sa aducem multumiri si Primariei comunei Oituz pentru sprijinul financiar destinat organizarii acestei sarbatori , Caminului Cultural, formatiilor artistice prezente dar si doamnei Mariana Petrescu, ce, imbracandu-i pe copii in costumele populare traditionale ale satului si invatandu-i dansurile noastre populare ne incanta cu prezenta lor pe scena. Sa pasim pe iarba si sa jucam «Hora Santiliei» si sa strigam «Asta-i hora horelor / hora poienarilor» – hora satului Poiana Sarata”, a mentionat profesorul Gheorghe Tutuianu indemnand localnicii la pastrarea traditiilor acestor frumoase meleaguri. Referindu-ne la istoria satului Poiana Sarata sa amintim ceea ce aparea in ziarul “Telegraful Roman” la Sibiu, in septembrie 1857:”Colonia aceasta noua, ce este asezata tocmai la marginea Moldovei, s-a cladit in valea Poiana Sarata in anul 1823 de 24 de familii locuitoare din Bretcu, dintre care de abia mai traiesc vreo cativa barbati eara cei mai multi s-au mutat la cele vecinice. Aceste familii, conduse de parintele protopop Petru Pop, dupa ce incheiasera cuvenitul contract cu fostul al doilea regiment de granita , ca vor fi tratati in privinta vamuirii ca si cei straini, se asezara acolo si-si cladira case frumusele, pe linie («cu lantul»), cu o biserica destul de mare si bine impodobita”. Aceste randuri se regasesc in volumul “Romanii sud- transilvani in secolul XIX”, ce este semnat de Ana Grama Brescan, unde aflam si faptul ca “Poiana Sarata a avut protopopiat de un sat «dincolo de vama austriaca si dincoace de granita Moldovei», in 1854 fiind de notorietate expresia «Poiana Sarata e a lor!». Parintele Petru Pop, intr-o scrisoare trimisa episcopului Andrei Saguna scria: «Eu ma rog a nu fi aratat la Prea Inalt Excelenta Sa Domnul Gubernator de neascultator si ca nu implinesc slujba, ca nu pot sluji la doi domni». In semn de raspuns Andrei Saguna a trimis o declaratie de solidaritate «sa caute linistire la comandele militare ale Districtului atirnatoriu si intr-un mod pasnic si intelept sa se straduie a mijloci pace si dragoste intre poporenii nostri si alte nationalitati»”. Volumul Anei Grama Brescan, muzeografa ce activeaza la cu mult profesionalism la Complexul Muzeal National ASTRA din Sibiu, arata si multe din framantarile preotului Petru Pop, ce se plangea lui Andrei Saguna (pentru care dictonul “a cunoaste inseamna a putea” functiona perfect): “ce nadejde putem avea si ce putem astepta si de la cine atarna soartea si starea noastra?”
Revenind la Sintilia din acest an de la Poiana Sarata mentionam ca programul artistic a fost deschis de Formatia de dansuri “Mocanasul”, pregatit de educatoarea Mariana Petrescu (ansamblu ce a beneficiat de proiectul scolar “Educatia patriotica si artistica prin participarea elevilor la viata culturala a comunitatii”) si a continuat cu momente sustinute de catre Ansamblul “Caraselul” din Gaiceana), de formatiile Caminului Cultural Oituz si de “Intim Band” Onesti. Daca mentionam ca la Biserica Ortodoxa din Poiana Sarata cu prilejul acestei sarbatori a satului credinciosii s-au putut ruga la o icoana facatoare de minuni si ca atmosfera “nedeii” a avut in decor si pregatirea mancarii la ceaun alaturi de tarcul cu animale al crescatorilor din zona, intregim tabloul “Sintiliei” – o traditie ce trebuie dusa mai departe.
Ion Moraru
«Santilia» de la Poiana Sarata
