Pe usa larg deschisa a unei sali de clasa a Scolii Gimnaziale “Institutor N. Paslaru” Casin s-au strecurat, zilele trecute, in lumina clara a toamnei, amintirile promotiei 1971 – 1972. In buchetele care au cuprins catedra au stralucit privirile calde ale invatatoarei Angela Solomon, ale fostului director, profesorul Constantin Comanici si ale altor colegi de breasla (mai vechi si mai noi). In banci, linistiti, au luat loc elevii din urma cu 40 ani. “Ceea ce am avut in suflet am impartit cu cei din jurul meu, mi-am pastrat prieteniile din copilarie… Daca am ajuns oameni de nadejde, acest fapt se datoreaza invatatoarei Angela Solomon, exigenta cu toti colegii din clasa”, a declarat Doina Balanica, functionara in Onesti. Mandria lui Ion Balanica e data de familia frumoasa, fiind bunicul a doi nepoti si proprietarul unei microferme. Au rasunat aplauze cand Lucia Bancila si-a sters lacrimile, indemnand: “sa fim oameni buni si pentru comunitate si pentru apropiati!” Cuvintele simple ale Elenei Bunghez au aratat statornicia unei generatii: “Invatatoarea Solomon ne-a indreptat spre un viitor, sa ajungem oameni, si ii multumim pentru toata truda prin care ne-a indemnat sa fim cinstiti, muncitori”. Incercata de emotii, Cornelia Cimpoia, acum profesoara de Limba romana la Scoala Gimnaziala nr. 2 Darmanesti, a adus multumiri educatoarei, primei invatatoare, dar si profesoarei diriginte Alina Spataru, “pentru ca ne-au invatat sa fim corecti, pentru glasul bland cu care ne-a unit si pentru delicatetea cu care ne certa…”
Trepte de viata
Dialogurile colocviale si raspunsurile la intrebarea “cum v-ati facut datoria fata de societate, de familie si fata de voi insiva?”, lansata de catre profesorul Constantin Comanici, au fost intrerupte de marturisirile cadrelor didactice . Profesorul Vasile Lupu, aflat in 1971 la prima sa intalnire cu elevii, a declarat: “Erati dornici sa vedeti ce spun profesorii, insa si noi traiam momente de emotie… Din 1976 sunt profesor la actualul colegiu «Dimitrie Cantemir» si predau de o viata matematica, pe care am prezentat-o in limba franceza si la Casablanca, in Maroc… Timpul este dusmanul omului, dar aceste reintalniri sunt momentele – cheie, pentru ca ne aduceti «o hrana sufleteasca»!” Marturisind ca a venit cu emotii spre Casin, Maria Circov si-a impartasit satisfactia profesionala ca de 20 ani lucreaza la aceeasi institutie, bucurandu-se pentru cei doi fii, absolventi de Conservator, despre care a vorbit insa cu o unda de tristete: si-ar dori sa-i aduca din strainatate inapoi in tara, dar, la realitatile romanesti, nu mai poate. Cu 40 ani lucrati la RAFO, pensionar din 2008, Gheorghe Codreanu a apreciat faptul ca Scoala Casin i-a insuflat mereu curajul de a merge mai departe. “Am absolvit Institutul Politehnic Iasi si mi-am realizat visul, cea mai mare multumire fiind cei doi baieti ai mei. Am trait printr-un dicton al casei – «viata e frumoasa, cand stii sa o traiesti», ancorat in intrebarile unde? cand? pentru cine? pentru ce? de la cine? de la ce?”. Multumind “bunului Dumnezeu ca ne-a tinut in viata pentru a fi la aceasta intalnire”, Nicolae Curelea (a lucrat la UTON pana la intrarea in insolventa, unde a facut parte si din biroul sindical si a fost 8 ani consilier local in comuna), a tinut sa remarce ca “amintirile placute nu se uita niciodata!” Gheorghe Dragu e un pensionar cu o familie deosebita, avand doi copii realizati, iar Gheorghe Mateiu a mentionat: “Am cautat sa fac fata tuturor lucrurilor pe care le-am intampinat, a trebuit sa lupt cu viata, sa gandesc fiecare pas, fiind numai cu mama. Am absolvit Scoala tehnica de maistri, apoi, constatand ca orasul Onesti nu mai este locul meu, m-am reintors in satul natal”.
Dupa multumirile adresate cadrelor didactice de Gelu Negoiescu (care se mandreste cu doi copii, unul dintre ei avand societate infiintata in Anglia), a vorbit Lucica Rusu: “ma revad ca o fetita mica, slaba, fara uniforma, umbrita de un eveniment nefericit, moartea mamei mele…” Sirul confesiunii a continuat: “Tot timpul am simtit sensibilitatea invatatoarei Solomon, fara a-si ascunde exigenta in sertar! Aici, la scoala, ne-ati construit o baza solida. Eu am ajuns contabil si ma bucur ca am avut statutul de mama, bunica, iar acum «nobilul» titlu de pensionar.” Costica Savin, care lucreaza la Spitalul Municipal Onesti, la Compartimentul Protectie si Paza, se considera “un om norocos si realizat”, iar Nicu Tudose, care lucreaza la Primaria comunei Casin, coplesit de eveniment, a recitat o poezie proprie. “Au trecut 42 ani de la absolvirea clasei a VIII-a si 50 de ani de la prima zi de scoala si sunt mereu nemultumit si framantat… dovada ca vibrez. Am un baiat minunat, iar eu m-am invartit in jurul comunei, unde – vorba poetului – am simtit «ca-mi salta» pamantul sub picioare!” La festivitate a fost prezent si Daniel Soroiu, primarul comunei Casin, care a declarat: “Ati parasit ulitele prafuite ale satului si ati pasit pe strazile orasului. Impreuna am respirat acelasi aer, si eu fiind elev al invatatoarei Angela Solomon. Am ascultat marturisirile si cuvintele frumoase si pot spune ca, daca copiii dumneavoastra sunt fericiti acolo unde se afla, sa fiti bucurosi!” Catalogul s-a inchis cu intentia unei alte reintalniri, fiind luat de profesoara Georgeta Tebreanu, directoare a Scolii Gimnaziale Casin, iar cadrele didactice prezente – Costica Comanici, Angela Solomon, Petrea Bradea, V. Lupu, Aurel si Cornelia Labar, Mineta Balanica, Vasile Solomon au vazut in lumina toamnei si mai profunda chemarea tainica spre catedra.
Ion Moraru
