Cu puternice impresii si emotii dupa spectacolul realizat la Casa de Cultura a Sindicatelor din Onesti de Paul Surugiu (Fuego) pornind de la versurile marelui poet basarabean Grigore Vieru, publicam un articol scris de Mircea Radu Iacoban. Randurile acestui mare publicist oricand pot incanta cititorii site-ului Onesti Expres…
Scrisoarea poarta data de 5 octombrie 1977. Au trecut, deci, 40 de ani! Grigore Vieru incuviinta cu bucurie sa i se publice prima carte in Romania: “Fratilor, nu stiti cata imbarbatare si mangaiere mi-ati adus!” Relatiile cu Basarabia erau, atunci, drastic reduse -nu cumva sa-i suparam pe rusi. Grigore, cetatean… sovietic, poet nascut iar nu facut, nu ezita sa se considere deschis, inainte de toate, roman, in pofida masurilor contondente ale Chisinaului, dar si a politicii noastre oficiale tematoare si ezitante. Am izbutit sa-i public cu greu, in 1978, prima carte in Romania (cea dintai cu litere latine a unui basarabean!) si i-am “gospodarit-o” pe cea de a doua. Cu alte prilejuri am evocat peripetiile editarilor, nu mai revin.
Acum patru decenii, n-am inteles pana la capat formula “imbarbatare si mangaiere” din scrisoarea poetului unionist, considerand-o floricica epistolara si-atat. Doar banuiam persecutiile de care avea parte atunci (carti oprite -intr-una, pentru copii, a fost invinuit ca, descriind curcubeul, sugereaza tricolorul romanesc! -chemari la ordine, reprosuri publice, geamuri sparte, critica ostila s.a.m.d.), dar eram convins ca, dupa obtinerea independentei, Basarabia va sti sa-si onoreze cum se cuvine valorile nationale reprezentative. S-a intamplat exact pe dos: dupa 1990, in pofida pretuirii in vertiginoasa crestere ce i-o aratau cititorii si critica onesta, Grigore a fost supus unui tratament oribil. Culmea-i ca nu l-au hingherit in presa rusii, ucrainenii si, in general, rusofonii, ci, totdeauna, condeie romanesti! Si-i timpul sa se afle!
Valeriu Senic, profesor de romana, a mitraliat continuu atat autorul, cat si poezia lui Grigore, cu vocabule de calibrul “scarnav, natang, mocofan, siluitor, nerod, necioplit, struto-camila, putregai, mincinos, neghiob, patrihot, unsuros, bleg” s.a.m.d. Principala invinuire Senic o formuleaza astfel: “Tu, care ai lingusit cateleste fiecare aratare de roman parlit, strigi din toti bojocii despre ideile guduratoare pe langa tot ce este cizma straina”. Cum se vede, Senic asaza semnul egalitatii intre “roman” si “cizma straina”! Alte acuze ale tribunalului “moral” comunisto-moscovit prezidat de Senic: “Tu, care ai ponosit neamul ca pe unul degradat ca nu vrea Unire…” Iata ca filologul Senic a scapat din vedere, in dactilograma, o eroare (din punctul lui de vedere) de zile mari: a scris Unire cu majuscula. Cum merita scris! Mai departe: “Tu umbli meteleu cu fofarlica unsuroasa a ideii dusmanoase a romanismului…” Asta-i: Grigore Vieru propaga o idee dusmanoasa, deci, este dusman. Si cum se procedeaza cu dusmanii ne invata Lenin: “sa-i striveasca mania proletara”!
Valul de injurii nu s-a stins niciodata -si nu l-a stavilit nici tragica moarte a poetului. Varf de lance intr-ale denigrarii oarbe si incrancenate continua sa fie, incercand din rasputeri sa maculeze amintirea poetului, un oarecare Mihai Contiu, roman (!) din Bacau aciuat peste Prut si posesor de cetatenie a … Republicii transnistrene. Individul a scris zeci de articole impotriva “spionului roman Vieru”, publicate in gazeta semioficiala “Moldova Suverana”. Limbajul este foarte greu reproductibil; totusi, cutez cateva citari (si nu dintre cele mai grobiene), cerand cititorilor scuzele cuvenite; la urma urmei, cineva trebuia s-o faca odata si odata! Iata: “Ba, rahatule, te mananc cu fulgi cu tot!”, “Vierule ai scris stupizenii si tampenii scoase din preputul gandirii”, “urina secolului se transforma in turturi la stresinele casei bardului, iar un astfel de turtur ii cade in cap”… Si mai trist este ca un tratament similar in fond, dar civilizat in aparente, i-au rezervat poetului acum urcat pe soclu in Copou si doi merituosi si respectabili condeieri ieseni – Mihai Ursachi si Cezar Ivanescu, dornici, probabil, sa se alature inversunarii elitiste de pe Dambovita ce nu ierta faptul ca Grigore n-accepta sa-l renege ca amic pe Adrian Paunescu (deci, Vieru… nu-i poet!).
Istoria literara va inregistra, desigur, bizara coalizare instinctiva a dreptei bucurestene cu stanga chisinaoana -in ultima instanta, unire… impotriva unirii! Nicolae Dabija explica: “Pentru ce a fost iubit Grigore Vieru? Pentru talent, curaj, darzenie, omenie, demnitate, credinta, bunatate, curatenie, verticalitate. Pentru ce a fost urat Grigore Vieru? Pentru talent, curaj, darzenie, omenie, demnitate, credinta, bunatate, curatenie, verticalitate. Exact aceleasi calitati unii le considerau defecte. Si viceversa”.
