Intr-o trecere aproape in anonimat, in cuprinsul unei zile in care “gerul iernii scrasnea” la tot pasul, s-a aflat pe meleagurile Casinului, si pentru scurt timp si la Onesti, IPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei si Radautilor. Vizita sa la Casin a fost una plina de noblete, preotul paroh al acestei comune, Marius Cojocaru, prezentadu-i oamenii locului “ce se reazama unul de ceilalti precum coroana codrului care se leagana, dar nu se clatina”. IPS Pimen a discutat indelung si cu tanarul primar al comunei Casin, prof. Cosmin Curelea. Diferenta de varsta de 45 de ani dintre IPS Pimen si primarul Casinului (care va implini 36 de ani) a statornicit semnele unei prietenii deosebite, inaltul ierarh marturisind coplesitoare lucruri din viata sa. El si-a amintit de anii copilariei cand mergea la muncile agricole impreuna cu parintii sai, o mare bucurie traita fiind aceea cand pamantul pe care il munceau impreuna a fost arat cu un plug ce avea o brazda mai adanca. “Acest fapt a facut sa nu mai creasca rapita printre culturi, valorificarea roadelor obtinute ajungand sa pot urma cursurile scolare. Din tinerete imi amintesc ca imi placea sa ascult oamenii satului, care prin tot felul de idei aratau si sfaturile cele mai bune”, a marturisit IPS Pimen, care in ciuda varstei de 81 de ani a lucrat cot la cot cu oamenii Bucovinei la ridicarea unor case pentru familiile inundate de apele Siretului. Dupa propria-i confesiune, acest fapt chiar i-a adus cateva avantaje: economisirea materialului lemnos la constructii (romanii nestiind sa faca economie), motivarea persoanelor din jurul sau si multa miscare pentru sanatate. “IPS Pimen este un om deosebit cum nu am mai intalnit. Cunostea istoria vaii Casinului iar eu i-am spus cateva lucruri despre cimitirele eroilor de la Manastirea Casin si Curita, de vizita Reginei Maria in zona precum si de evenimentele care au avut loc in ultimul an in comuna (aniversarea a 600 de ani de la prima atestare a localitatii si inaugurarea sediului nou al primariei)”, a declarat Cosmin Curelea, remarcand faptul ca “este o onoare ca intr-un an au venit doi ierarhi ai bisericii in comuna Casin – IPS Pimen si PS Ioachim Bacauanul”.
Biografie si fapte
Cuvine-se amintit faptul ca Pimen Zainea s-a nascut in august 1929 in comuna buzoiana Grebanu. A urmat studiile medii la Ramnicu Sarat si Seminarul Monahal Targu Neamt iar in 1951 a fost tuns in monahism la Manastirea Neamt, sub numele de Pimen. In 1957 a absolvit Institutul Teologic al Universitatii Bucuresti si a fost pana in 1961 staret al Manastirii Putna. In anii 1962-1964 a fost preot slujitor la Schitul Durau. In 1966 a fost ridicat la rang de protosinghel iar in 1975 la cel de arhimandrit. Intre 1974-1978 a fost staretul Manastirii “Sfantul Ioan cel Nou” de la Suceava iar in ianuarie 1982 este ales de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iasilor. In luna iunie a aceluiasi an a fost hirotonit arhiereu de catre Mitropolitul Teoctist al Moldovei si Sucevei, la savarsirea hirotoniei fiind prezent si Patriarhul Romaniei, Iustin Moisescu. La 24 ianuarie 1991 PS Pimen a fost ales Arhiepiscop al Sucevei si Radautilor iar intre realizarile sale mentionam redeschiderea manastirilor Voronet si Humor (care au fost inchise in perioada comunista), construirea a peste 25 de manastiri si schituri in aceasta arhiepiscopie. A infiintat Seminarul Teologic Liceal Ortodox “Mitropolitul Dosoftei” din Suceava si a fost preocupat de problemele sociale, incurajand infiintarea a numeroase camine si asezaminte pentru cei nevoiasi.
In toamna anului 2010 Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor a construit si reparat pentru sinistratii din comuna Dornesti 43 de case (33 fiind facute din temelie). La sfintirea acestor case IPS Pimen a mentionat: “A trebuit multa jertfa, munca, bani, materiale dar si pricepere si daruire sufleteasca. Un lucru bun se face cu toata inima. Ceea ce ramane sunt faptele crestine. Dorinta noastra este ca oamenii sa ramana cu recunostinta adusa lui Dumnezeu, sa isi aduca aminte de binefacatorii care i-au ajutat”. Constructia caselor a durat timp de trei luni, in unele zile au fost si cate 80 de oameni, ce formau echipe de 7-8 muncitori, astfel ca intr-o singura zi ridicau cate o casa. Beneficiarii acestor locuinte au mentionat ca “nu putea face acest lucru decat Biserica iar cu siguranta, daca intreaga clasa politica ar dori sa faca ceva pentru societate si nu s-ar rezuma numai la discursuri, ar avea ceva de invatat din modestia, daruirea si pasiunea acestor adevarate echipe”.
„Zidirea intru cuvant”
Alaturi de faptele ziditoare de constructii, arhiepiscopul Sucevei si Radautilor se implica si in educarea generatiilor dar si in pastrarea si punerea in valoare a marii zestre de simtire romaneasca ce au marcat viata personalitatilor Romaniei. El a contribuit la aparitia a doua volume ce readuc in actualitate gandirea marelui poet roman Mihai Eminescu. “Aflati la rascruce de drumuri, de orientari si principii de viata, de gandire si de lucrare, unele cu totul diferite decat de cele de pana mai ieri, avem nevoie de o indrumare, de o intarire sufleteasca in viata si activitatea noastra. Pentru noi romanii, timp de 2000 de ani biserica – «maica spirituala a poporului nostru» (cum a numit-o Mihai Eminescu) ne-a fost calauza in toate cele bune. In valtoarea trairii libertatii, a unei libertati anarhice indeosebi de o buna parte a tinerilor nostri, suntem incredintati ca Biserica va ramane mai departe limanul nostru sufletesc. Nadajduim ca volumul «Mihai Eminescu – Cuvinte de suflet» va contribui la intarirea noastra sufleteasca, in trairea valorilor nemuritoare ale Bisericii si Neamului nostru romanesc”, afirma IPS Pimen in primele pagini ale acestui volum, la care a selectat si idei patrunzatoare ce l-au calauzit pe geniul literaturii romane, poetul Mihai Eminescu. Cuvintele sale pot fi incrustate in istoria timpului, prin forta lor de exprimare. Astfel, intre paginile acestui volum intalnim rostirile eminesciene: “Ca si fiul pierdut din parabola Evangheliei, noi ne-am pierdut din calea istoriei noastre adevarate, am cheltuit in mare parte mostenirea parinteasca pe formele goale ale unei civilizatii straine, pe care n-am avut nici timpul, nici mijloacele indeajuns de a ne-o apropia… Sa nu ne facem iluzii. Prin atarnarea noastra economica, am ajuns ca toate guvernele, spuna ele ce or pofti, sa atarne mai mult ori mai putin de inrauriri straine. Noi sustinem ca poporul romanesc nu se va putea dezvolta ca popor romanesc decat pastrand drept baza pentru dezvoltarea sa traditiile sale istorice, asa cum ele s-au stabilit in curgerea vremurilor… Civilizatia adevarata a unui popor consista nu in adoptarea cu «deridicata» de legi, forme, institutii, etichete, haine straine. Ea consta in dezvoltarea naturala, organica a propriilor puteri si a propriilor sale facultati… E mica tarisoara noastra, ii sunt stramte hotarele, greutatile vremurilor au stirbit-o; dar aceasta tara mica si stirbita e tara noastra, tara romaneasca, e patria iubita a oricarui suflet romanesc, intr-insa gasim toate potentele dezvoltarii intocmai ca intr-una oricat de intinsa.
Sa o facem mare pe tarisoara noastra prin roadele muncii si vredniciilor noastre”. Despre aceste timpuri dar si despre taria gandurilor eminesciene in valtoarea vremurilor, IPS Pimen a mai mentionat ca “asistam la o instrainare crescanda fata de principiile moralei crestine. Cred ca tinerii cei atrasi de tentatiile libertatii nesanatoase, de libertinaj, nu dupa mult timp se vor intoarce la calea moralei crestine, milenare, la trairea vietii in duhul omeniei, al cinstei si al dragostei de munca. Duhul comuniunii sufletesti este izvorul adevaratei bucurii pentru orice om, pentru ca numai atunci cand ne privim fata in fata ne putem cunoaste si iubi mai bine si mai curat. Tocmai aceasta iubire curata in duhul adevarului invataturii morale crestine ne pastreaza in comuniunea sufleteasca nu numai cu oamenii ci si cu Dumnezeu, care vrea «ca toti sa fim una» (Ioan 17, 21), un suflet, un cuget, o simtire”.
