Daca urarile de inceput spun ca anul „sa aiba semne bune”, deschiderea unei expozitii de arta plastica cu lucrari semnate de tineri onesteni e un astfel de semn. „Emotia semnului” cuprinde lucrari ce apartin lui Vlad Marian, Eduard Popovici, Ionut Savin, Liviu Slabu si Ioan Tripa, iar argumentul realizarii acestei expozitii a fost evidentiat de bibliotecarul Eduard Popovici, pictor care a studiat la Iasi, unde s-a bucurat de prietenia criticului de arta Radu Negru. „Odata cu aparitia omului modern, acum 200 000 ani, incep sa fie descoperite urmele trecerii sale culturale prin istorie. De la primele ritualuri sau primele semne – simbol cioplite in silex si pana la «metafora brancusiana», ne dam seama ca suntem fiinte rationale, vrem sa dam lumii un sens si o semnificatie. Suntem creatori de limbaje (matematic, muzical, logic, vizual) si mai ales suntem creatori de taxonomii (stabilirea unor criterii de clasificare si sistematizare intr-un domeniu) si dogme care dau haosului ordine, il transforma prin cunoastere. Arta a fost prima manifestare de uimire, frica si extaz in fata Universului si a ramas una dintre cele mai profunde forme de exprimare a logosului uman. Ea cuprinde semn si emotie, intelegere si explicatie, sens si semnificatie si, de aceea, inca mai avem nevoie de ea”, a declarat Popovici la deschiderea expozitiei, apoi si-a continuat periplul prin istoria artei: „Cu semne si simboluri, oamenii au vrut sa cuprinda si sa inteleaga ceea ce este in jur, in niste limite. In desenele rupestre au inceput sa abstractizeze pictura. Primele ritualuri religioase au adus si primele semne si semnificatii si, de la conturarea cercului, a stelei si a crucii, azi trebuie sa gasim sensul de comunicatie a lumii. Universul este un haos, iar lumea nu are o anume regula. Noi am gasit la toate lucrurile un sens ori un simbol. Scrierea a pornit la abstractizarea unei miscari, ajungandu-se asa la alfabet. Oamenii au avut viziunea si inclinatia de a promova semnele.”
Vlad Marian a mutat discutia de la sens, semn si semnificatie la cultura stradala. El a tinut sa remarce cateva lucruri cu care (nu) ne putem impaca: „Caut sa surprind lucrurile si fenomenele din Romania de dupa 1990, fara insa a le accentua. Discutand la nivel general, avem impresia ca le stim pe toate, dar, ca o linie mai simpla, sa privim tranzitia de la comunism la democratie. Parerea mea este ca aceasta tranzitie s-a facut ori nu s-a facut!” Pictorul Ionut Savin a revenit dupa o lunga absenta in spatiul expozitional al Bibliotecii onestene: „artistul plastic opereaza cu elemente de limbaj plastic si cauta sa transmita o anume stare de spirit, o anume viziune, o stare emotionala. Dialogul trebuie sa fie intre cel care primeste si cel care daruieste”. Ioan Tripa, „calauzitor” al unei experiente in mai multe tehnici ale artei plastice, a declarat ca participarea la aceasta expozitie a fost o provocare: „La intrebarea «de ce nu exista o unitate in exprimarile mele plastice?», lamurirea este ca, atunci cand o emotie ma cuprinde, incerc sa o structurez, dupa trairea deplina, in ipostaze diferite, si sa o valorizez in acorduri armonice de culoare. Am invatat si practicat un exercitiu simplu si profund si consider ca fiecare om se naste cu o treime – cap, suflet, mana – care trebuie sa fie prezente in acelasi timp”. Gheorghe Bogza, participant la multe dintre expozitiile de la Biblioteca Municipala „Radu Rosetti”, l-a caracterizat pe Ioan Tripa: „Exceleaza liber in pictura, sculptura si mozaic si este un tip sincer, fara pretentii, cunoscator al hachitelor si regulilor rigide ale lumii artistice, carora nu li se supune cu nici un pret”. Liviu Slabu a apreciat evenimentul drept un prilej pentru iubitorii artei plastice din municipiu de a vedea tablourile la care lucreaza pictorii onesteni, adresand si tinerilor invitatia de a se desprinde de calculator si a pasi in spatiile expozitionale.
Ion Moraru
