Suceveanul Florin Haidamac a intrat recent in randul “editorialistilor” din nord de tara cu un articol ce merita a fi cunoscut si promovat dar mai ales citit si inteles… de cine trebuie! Nu stim daca se va intampla lucrul acesta, pentru ca – vorba sa – “avem o societate care isi neglijeaza educatia si sanatatea” dar iata notarile sale: “Viata in Romania e plina de zambete amare. De cand ne nastem si pana in ultima zi a vietii ne gandim la viitor. La ce vom face. La cum vom trai. La cate vom realiza. Unii aduna, altii se chinuiesc sa supravietuiasca. Unii au parte de tot ce-si doresc, altii pretuiesc fiecare firimitura de paine. Asa neagra si tare cum e. Unii sunt sanatosi, altii se nasc deja bolnavi. Pentru unii moartea e metafizica, pentru altii e extrem de concreta. Ca vrem, ca nu vrem, traim in prezent. Viitorul e ceva abstract. Ceva ce depinde de multe variabile. Noi suntem doar una dintre ele. Fiecare influenteaza viitorul altuia. Exact asa cum majoritatea decide pentru minoritate. Normalul nu e ceva unanim acceptat. Normalul majoritatii poate fi anormalul minoritatii.
Cele mai amare zambete le am atunci cand vorbesc cu tanara generatie. Multi ne punem speranta in ea. Multi ne uitam la cei care vin din urma. Si ne asteptam ca ei sa fie mai buni ca noi. Sa construiasca mai multe ca noi. Sa ne arate o alta mentalitate. Sa ne prezinte normalul lor. Din pacate, viitorul lor nu e alaturi de noi. E prin alte tari. Normalul lor este reprezentat de pribegie. Si nici nu are cum sa fie altfel. Cand se uita in jur si vad ca scoala nu le ofera nicio posibilitate de a trai decent din salariu. «De ce sa raman in tara? De sa fac facultate si masterate? Sa ajung ca doamna diriginta cu 12-13 milioane pe luna? Sa ma uit lung dupa o masina, o haina sau o vacanta? Sa lucrez numai in stres? Sa fiu tot timpul abuzat? Sa nu contez? Sa nu ma bage nimeni in seama?» Ce sa le spui? Ce sfat sa le dai? Ce interes sa le trezesti? O sa ajungem o tara de copii si pensionari. Usor de prostit, manevrat si furat. Tinerii de azi nu sunt prosti. Evalueaza foarte bine ceea ce vad in jur. Au alte aspiratii. Alte ganduri. Alte pretentii de la viata. «Vrem sa traim si sa ne bucuram de lumea asta acum. Nu sa fim o povara pe spatele parintilor. Nu sa le cerem lor bani pentru orice. Nu sa locuim impreuna pana la 50 de ani in acelasi apartament mic.»
Ce faci tu, parinte, cand te intreaba copilul tau de viitor? Ce ii spui? Ramai in tara in care nu ai nicio sansa sau du-te unde vezi cu ochii si castiga bani pentru un trai decent? La asta avem dreptul toti. Ca nu degeaba ne-am organizat in state. Traiul decent reprezinta normalitatea. Mancare, caldura, adapost, siguranta, educatie, sanatate. Fericire. La orice varsta. Copiii de azi, emigrantii de maine. Nici macar faptul ca Europa nu mai e un loc sigur nu-i opreste. Nici macar frica de atentate. Si nu pleaca din lehamite sau scarbiti de ceea ce au trait pana acum. Nu. Refuza din start sa guste din paharul amar al salariatului din Romania. Trist e faptul ca nu putem decat sa asistam la plecarea lor. Nu avem ce le oferi. Ii crestem pentru a-i incuraja sa isi gaseasca rostul pe alte meleaguri. Si acceptam senini asta. Fara sa ne revoltam. Fara sa le cerem socoteala celor care cica gestioneaza tara asta. Celor care promit mii de locuri de munca. Celor care nu sunt in stare sa ne scoata din statutul de tara bananiera. Pe ultimul loc la orice in afara de vrajeala. Cu asta traim. Cu asta ne hranim. Asta ne place. Insa stiti ceva? Copiii astia nu pun botul. Pe astia nu-i prosteste nimeni cu celebrul «vom face». Va e teama de ei, asa-i? De asta ii alungati”.
