Toamna indoielilor

Apropierea sezonului rece, intotdeauna, ne-a intristat, asta in cel mai bun caz, daca nu cumva ne-a dat frisoane. In acest an, avem motive sa ne inghete sângele in vene. Cauzele ingrijorarii românilor sunt de doua ori mai numeroase si mai puternice. Pe lânga faptul ca, de obicei, toamna, cheltuieli sunt mai mari pentru ca ii pregatim pe copii de inceperea anului scolar si trebuie sa umplem camara cu muraturi si zacusta, acum avem o problema si cu salariile: sunt cu 25 la suta mai mici. Bietul bugetar are toate motivele sa se infioare la gândul ca vine frigul. Fluturasul e mic, mic, mic, parca i-ar trebui o lupa ca sa vada mai bine cele trei cifre trecute la “rest de plata”, iar lista nevoilor e lunga. Daca deschide debaraua, stie ca umbra cizmei dezlipite se va repezi ca un balaur la el, iar adidasii pustiului vor clantani din fermoare, gata sa-l insface. Buzunarele lui sunt goale, iar ale celui care isi netezeste freza si da din mâini pe sticla televizorului, caci de auzit nu aude ce spune ala, doar il vede, deci buzunarele aluia sunt pline. Are case, masini, conturi, asta pentru ca munceste, nu bea si nu fumeaza. In plus, s-ar descurca cu salariul unui bugetar. Nu a incercat pâna acum, dar nu i se pare imposibil. Si bugetarul se gândeste cum sa-l ajute. Ar putea sa-i propuna un schimb, dar se indoieste ca acela ar parasi toate privilegiile care decurg din fotoliul inalt, de piele, din cabinetul de sef de agentie sau de directie in care nasul l-a insarcinat sa stea degeaba si sa se plictiseasca ingrozitor pentru 28.000 de lei pe luna. Asta a fost pedepeasa ca s-a certat cu nevasta, care e verisoara nasului. I-ar putea oferi scaunul decolorat de la catedra, pentru 500 de lei pe luna si bucuria de a preda istorie unor copii care nu invata despre cumani, Stefan cel Mare si generalul Antonescu de pe Internet. Si brusc, bugetarul isi da seama ca asta chiar e o bucurie, asa ca renunta la schimb. Totusi, cu ce sa plateasca, daca ramâne, facturile la telefon, intretinere, gaz, plus rata de 120 de euro pentru masina? Cu ce sa cumpere banane pentru cel mic si DVD-uri pentru cel mare? Sa plece, asadar, in privat? Dar a facut cinci ani de facultate, la Iasi, iar acum munceste pentru un doctorat! Sa fii sau sa nu fii bugetar, aceasta-i intrebarea. Si nici macar atoatestiutorul Preda nu poate, in toamna asta, sa-i raspunda!