Toti o apa si-un pamant

„Niciodata toamna nu fu mai frumoasa”. Versul lui Arghezi, care se potriveste de minune acestor zile de sfarsit de septembrie, nu are catusi de putin acoperire in ceea ce se petrece acum in viata politica romaneasca, mai tulbure si innegurata ca oricand. Indiferent ca ne referim la Putere sau la Opozitie, fiecare are convulsii si razmerite interne care vor duce in perioada urmatoare la mutatii importante in structura scenei politice. Pe de o parte, Uniunea Social Liberala ni se arata tot mai mult asa cum a fost ea inca de la incropire, in ciuda eforturilor liderilor ei de a ne-o prezenta ca pe o solutie viabila, capabila sa rastoarne Coalitia de la Putere. Ceea ce se petrece acum la vedere in USL s-a macerat in timp, a mocnit, a fost ceva previzibil ca va urma, mai devreme sau mai tarziu. In primul rand, greseala s-a facut cand s-a decis ca bazele Uniunii sa se puna cu atat de mult timp inainte de alegeri. Timpul erodeaza orice constructie, oricat de bine pusa la punct, iar daca mai apar si „intemperiile” sau cutremurele, nimic nu poate sta in picioare o perioada prea indelungata. “Nepotrivirea de caracter”, lipsa unei comuniuni de idealuri politice, alta decat accederea la putere, doctrinele diametral opuse, sunt tot atatea cauze de producere a imploziei acestei structuri lipsite de rezistenta. Doar prin vointa unui Antonescu sau a unui Ponta, care nu vor sa-si asume atat de repede esecul constructiei politice care se destructureaza inainte de a ajunge sa intre in lupta, Uniunea nu are cum sa mai fiinteze. Prohodul USL il canta conservatorii lui Voiculescu-Felix, care par sa forteze daca nu spargerea Opozitiei unite, cel putin iesirea lor din aceasta alianta. Iar motivul ar putea sa-l constituie chiar negocierea unei participari alaturi de PDL-UNPR la viitoarele alegeri. Apropierea de mult-discutata Miscare Populara le-ar surade conservatorilor mai mult decat incremenirea intr-un proiect subred si neviabil.
De cealalta parte, fortele politice aflate la guvernare au tot mai des pozitionari diferite fata de felul in care trebuie abordat proiectul Rosia Montana, ori invitarea regelui Mihai in fata camerelor reunite ale Parlamentului. Sunt doar doua situatii in care reprezentantii Puterii – nu toti, insa o parte semnificativa – au exprimat pareri diametral opuse fata de cuvantul presedintelui Traian Basescu, lucru de neconceput in urma cu un an sau doi. Vehicularea, din ce in ce mai des, a unei apropiate remanieri a Cabinetului Boc e o alta dovada de instabilitate in Coalitia Puterii, care pare sa nu se fi redresat indeajuns doar prin „aruncarea peste bord” a „balastului” Sebastian Lazaroiu, care a incomodat vadit echipa in perioada sa de mandat. Ceea ce ne priveste personal si ne zgandare orgoliul local este pronuntarea numelui ministrului Valerian Vreme printre cei remaniati. Iar trimiterea la origini, pe meleaguri trotusene, a singurului reprezentant bacauan in guvern, dupa un mandat relativ scurt, e o nota proasta pentru cei care presteaza in politica locala. Daca mai socotim si faptul ca numele lui Vreme a fost asociat in ultima perioada si cu unele angajari pe baza de nepotisme sau tovarasii de partid in ministerul pe care-l conduce vom avea o imagine si mai nefavorabila a politicienilor pe care i-am cocotat in varf. Sperantele acestora se leaga de o constructie politica noua, bazata pe populism si nationalism in exces, acea Miscare Populara care se pregateste sa ni se prezinte pe post de fata mare. Asta dupa ce a trecut in prealabil pe la Chirurgie plastica.