Interviu cu Beatrice Grigoras, presedinte ANTREC Bacau
Ne intalnim la scurt timp dupa Festivalul Placintelor, organizat la Harja. Care sunt ecourile acestui eveniment, cum a fost primit de turisti, de oamenii din zona, de membrii Asociatiei Nationale de Turism Rural, Ecologic si Cultural?
Beatrice Grigoras, presedinte A.N.T.R.E.C. Bacau: A fost frumos, dar intotdeauna e loc de mai bine. In masura in care o sa se implice si autoritatile locale si alte organizatii din comunitate, festivalul va capata o alta amploare. Pana acum am organizat singura acest eveniment. Festivalul placintelor e pentru a doua oara la Harja, dar eu il organizez prin tara din 1994 – 1995. De atunci am inceput sa promovez turismul rural, in care eu cred foarte mult. Intr-o lume nebuna, plina de poluare, in era vitezei, ai nevoie de relaxare, de liniste. Unde? La aer curat, in mijlocul unui peisaj natural, in mediul rural.
Cui ii este adresat acest tip de turism?
B.G.: Turismul rural este adresat unui anumit segment din populatie. Mi s-a confirmat, in timp, ca am avut dreptate atunci, in ’94, ’95 sa ma implic. Ma uit la valea Oituzului si vad ce potential extraordinar are. Chiar de curand m-a sunat cineva sa organizeze un seminar si vrea sa-i cazeze pe participanti in Harja si Poiana Sarata. Mi-a spus ca s-au saturat de Moeciu, de Bran, iar Harja e o zona mai linistita, mai retrasa. Trebuie sa le asigur 17 locuri de cazare.
Pot pune la dispozitie aceste locuri pensiunile din zona?B.G.: In Harja si Oituz nu sunt atatea locuri, dar in toata comuna Oituz sunt. Sunt putine pensiuni, si mai putine sunt membre A.N.T.R.E.C., pentru ca acum utilizeaza internetul si isi asigura clientii. Noi, romanii, nu avem aceasta mentalitate de a construi impreuna.
Asta vrea sa insemne A.N.T.R.E.C.?B.G.: Da. Eu sunt de principiu ca impreuna poti sa construiesti mai bine. Nu stiu daca ati observat, dar la festival cei care au fost prezenti sunt multi membri din A.N.T.R.E.C.. Suntem ca o familie. S-a creat un fel de retea, ei vin la noi, noi la ei. Weekend-ul trecut am fost la Festivalul Hribului de la Vama, Suceava. In felul asta comunici, se creeaza relatii, asa construiesti.
Turismul rural poate suplini sau completa veniturile taranului roman din agricultura? De altfel, venituri instabile. B.G.: Ar putea, dar din pacate sezonul turistic la munte e cam 4 luni vara si vreo 2 iarna. Oamenii mai vin iarna sa mearga la sanius, de sarbatori, sa stea la povesti la gura sobei. Poti sa te sustii din acest tip de turism, dar trebuie sa detii o pensiune cu macar 5 camere, sa servesti si masa si sa oferi produse naturale, ecologice, traditionale. Asta incercam si noi sa facem, sa-i angrenam pe oamenii locului in aceste activitati. Unii produc dulceturi din fructe de padure, dar care de cele mai multe ori nu sunt culese, altii zacusca si altele. Vrem sa cream atmosfera satului traditional cu produse locale traditionale. Nu poti sa le dau turistilor oua, carne de la supermarket. 
Se poate crea un circuit din care sa faca parte proprietarii de pensiuni, producatorii locali, care sa fie si autosuficient, eventual in cadrul unor asociatii?B.G.: Absolut. Asta si vrem. Ar fi ideal. Doar ca sunt si piedici. Una ar fi birocratia. Pentru ca sa servesti masa la pensiune ai nevoie de o serie lunga de aprobari, care sa ateste ca sunt conditii de restaurant. Trebuia sa creezi circuitul ca intr-un restaurant, cu camera de clatit, camera de spalat, camera de curatat legumele, toate vasele sa fie de inox. Unde mai e rusticul, unde mai e traditionalul, sa servesti mancarea in vasul de ceramica? Nu puteai sa mai fierbi in cuptor sarmale in oala de lut. Normele nu erau corespunzatoare cu turismul rural. Acum s-au mai schimbat putin lucrurile. Din cauza asta, multi nu declara ca ofera masa. Noi avem in cadrul asociatiei o casuta cu 2 camere si o bucatarie, care nu produce mult, dar noi am facut-o in cadrul unui proiect pilot, ca un element de educatie antreprenoriala. Vrem sa-i invatam pe copii sa tina o pensiune, sa primeasca turisti, sa fie ghizi. Incercam sa folosim totul de aici din sat.
Cum ar trebui incurajati sau sprijiniti cei care si-ar dori sa inceapa o astfel de afacere?B.G.: La un moment dat se dadeau niste facilitati pentru cei care-si faceau pensiuni, erau scutiti de impozite 5 sau 10 ani. Doar ca atunci lumea nu avea bani ca sa-si deschida o afacere. Ar trebui sa fie niste relaxari fiscale. Mai nou, am inteles ca s-ar introduce din nou impozitul forfetar pentru pensiuni. Nu e corect sa platim aceeasi taxa, pentru ca eu care am pensiunea la drum am un flux de turisti mai bun decat cel care are pensiunea in munte. Daca ar fi sa iau eu decizii, as face o asociatie din care sa faca parte pensiunile, agricultorii, cei ce fac produse traditionale locale. Am vazut in Franta acest model de asociatie si functioneaza foarte bine. Bineinteles ca sunt si acolo probleme, dar important e ca sistemul functioneaza. Am avut turisti din Canada, din Franta. Dar unii turisti ne intrebau ce le putem oferi, daca isi petrec la noi concediul, in afara de cadrul natural. Deci turistul nostru si-a schimbat optica si gusturile. Ma refer la cei din Romania, pentru ca strainii vin sa umble pe dealuri, sa se plimbe cu bicicletele. Trebuie sa le oferi turistilor alternative care sa-i antreneze in diverse activitati.
Din acest punct de vedere, ce poate oferi turistilor comuna Oituz?B.G.: Harja si comuna Oituz ar putea oferi mai mult daca s-ar face mici investitii, spre exemplu o partie de sanius. Sunt multe trasee de plimbari frumoase prin zona, de mers iarna cu sanii trase de cai, daca ar fi amenajate ar fi mai bine. Nu mai vobesc de infrastructura rutiera, de apa, canalizare. In Harja si Poiana Sarata cine are apa are pentru ca a forat el. Nu exista confortul minim. Acest loc are ce sa ofere turistilor, in afara de cadrul natural superb. Sunt povestile oamenilor, istoria locurilor. Ar mai fi nevoie de realizarea unor harti cu traseele stabilite si marcarea lor.
Cum ati vedea conceptualizarea unui brand si promovarea, pe o regiune mai intinsa ori pe zone mai restranse, precum o unitate administrativ teritoriala? B.G.: Cred ca ar fi mai eficient pe o regiune mai mica. Eu as vedea foarte bine Harja cu Poiana Sarata. S-ar putea reinvia traditiile, mestesugurile. Se poate exploata semnificatia istorica a existentei granitei Imperiului Austro-Ungar, dar trebuie manifestat un interes mai mare si din partea autoritatilor locale. Eu cred ca, mai degraba, Primaria ar putea aplica la niste proiecte decat noi. Turismul rural nu merge asa de bine si din cauza lipsei locurilor de cazare. E o problema. E un cerc vicios, proprietarii de pensiuni vor turisti pentru a avea incasari si sa se poata dezvolta, turistii nu vin pentru ca nu sunt atatea locuri de cazare pe cate ar trebui sa fie ori nu vin pentru ca nu exista infrastructura necesara de apa, canalizare, drumuri asfaltate. Ca sa vina un turist undeva intr-o zona mai retrasa, trebuie ca acel turist sa-si doreasca foarte tare, la cum arata drumurile. Mai mult, in Harja nu ai unde sa mergi la un restaurant sau ceva asemanator, pentru organizarea unor evenimente. Avem acesti copii in grija, pentru care am mai organizat mai multe evenimente festive. Pentru asta am fost nevoiti sa mergem in Oituzul de Covasna. In cadrul asociatiei, cu sprijinul financiar din Anglia, vrem sa facem un restaurant mic, traditional, cu un cuptor. Pe valea asta nu exista un restaurant de acest gen. 
Cum vedeti implicarea institutiilor statului din Bacau si proiectele pe care le deruleaza in vederea promovarii potentialului turistic?B.G.: Consiliul Judetean, fata de altele, s-a implicat, in general. In Harja, Oituz nu s-au implicat, dar au incercat sa mai faca ceva. La Festivalul Hribului de la Vama (Suceava) am fost foarte impresionata de contributia Consiliului Judetean, a Primariei din Vama. Ce-i drept, acolo sunt si multe pensiuni, manastiri. Festivalul de la Harja, nefiind o zona turistica de acelasi nivel, nu a beneficiat de un numar atat de mare, lucrurile se misca mai greu.
Credeti ca se pot lega cele doua perioade de varf din sezonul turistic prin crearea de evenimente, precum Festivalul Placintelor. Mai ales acolo unde vorbim despre zone turistice care nu prezinta un potential turistic foarte mare?B.G.: Da. S-ar putea, dar cu implicarea comunitatii locale. Dupa Festivalul Placintelor ecourile au fost mult mai intense decat dupa celelalte editii. Vreau sa organizam festivalul numai in Harja. Primarul si consilierii locali au devenit acum mai interesati de eveniment. Si-au dat seama ca se poate exploata acest festival, se poate promova zona prin intermediul evenimentului. Parca vad, asa, o raza de speranta.
Vreti sa organizati si alte evenimente? Pentru ca toata valea Oituzului are foarte multe povesti, legende, o gastronomie traditionala, care pot fi valorificate.B.G.: Asociatia noastra mai are o casa in Poiana Sarata cu grajd, cu gradina, cu potential. Ma tot gandesc sa facem o ferma turistica acolo. Turistii pot sa stranga fanul, sa vada animale, sa mearga in padure dupa ciuperci, fructe de padure, actiuni interactive. Nu ar fi cu nimic mai diferit decat acele tabere de vara din strainatate, unde copiii sunt trimisi cate o luna sau doua. Mai sunt acele tabere de supravietuire si care au succes.
Credeti ca satul romanesc are nevoie de turismul rural? B.G.: Da. Satul romanesc are nevoie de aceasta sursa de venit, pentru ca astfel se diminueaza procesul de depopulare si imbatranire a populatiei. Prin turismul rural se pot conserva si promova traditiile, mestesugurile, istoria locului. Vad multi tineri plecati prin lume la munca si care se intorc la tara. Ei ar putea sa dezvolte astfel de afaceri si sa contribuie la economia comunitatii locale. Cred foarte mult in tot ceea ce inseamna turismul rural. Cand te uiti la padurea asta, parca prinzi energie. Satul romanesc trebuie sa supravietuiasca cu valorile sale autentice. Daca stai de vorba cu oamenii din aceste locuri, vezi cat de mandri sunt. La Festivalul Placintelor a venit Ansamblul de la Oituz, care nu se mai dadea dus de pe scena. Oamenii au nevoie de asa ceva.
De ce ar trebui sa vina turistii la Harja?B.G.: I-as invita pentru peisajul extraordinar, pentru padure, pentru paraiase, pentru fructele de padure care de multe ori raman neculese, sa cunoasca batranii si sa stea de vorba cu ei, sa mai afle despre istoria locurilor, pentru ca ei stiu multe povesti nescrise.
Ovidiu Munteanu
